Recunoscută încă din perioada medievală ca o „cetate a bucuriei" (Hilariopolis), numită în secolul al XX-lea „micul Paris", capitala de astăzi a României păstrează în articulaţiile ei majore dimensiunea inconfundabilă a spiritualităţii ortodoxe, prin bisericile mai vechi sau mai noi, ctitorite de domnitori, familii nobiliare, ierarhi, preoţi şi călugări, bresle de meşteşugari sau de obştea creştinilor jertfelnici care au pus milostenia lor la temelia unor sfinte locaşuri, spre folosul duhovnicesc al poporului dreptcredincios.
La începutul mileniului trei, vechea cetate a lui Bucur respiră aerul cosmopolit de metropolă europeană şi recapitulează, în alcătuirea ei eclectică, aspecte dominante ale culturii româneşti din aproape toate regiunile ţării. De aceea, la elaborarea proiectului Catedralei Mântuirii Neamului, un ideal mai vechi aflat acum în plină lucrare, toate eforturile s-au concentrat în direcţia realizării unui edificiu cu valoare de simbol: o expresie a sufletului românesc deschis spre dialog cu bimilenara cultură creştină a Europei. Chiar dacă ziua de aniversare a Bucureştilor a fost stabilită de municipalitate la 20 septembrie (în amintirea primei atestări documentare cunoscute până acum, hrisovul domnitorului Vlad Ţepeş din 20 septembrie 1459), oraşul trăieşte cu cea mai mare intensitate spirituală în zilele apropiate datei de 27 octombrie, sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ale cărui moaşte se află în Catedrala Patriarhală de pe Dealul Mitropoliei.
Pelerini din ţară şi din alte regiuni ale lumii vin în capitala României pentru a participa la tradiţionalul hram al ocrotitorului spiritual al Bucureştilor. Astfel, se deschid raze de lumină şi bucurie sfântă către toate mănăstirile şi bisericile din centrul istoric, adevărate tezaure de patrimoniu sacru, cu sfinte moaşte şi icoane făcătoare de minuni, care ajută pe oameni să cultive de-a lungul anului legătura de rugăciune cu sfinţii, „prietenii şi casnicii lui Dumnezeu". Iar paşii pelerinilor au mereu deschisă calea şi către ctitoriile recente din noile cartiere bucureştene sau către venerabilele mănăstiri din împrejurimi.