Antologia de poeme a Anei Blandiana cuprinde patru decenii de poezie, de la volumul de debut, Persoana întâia plural (1964), la Refluxul sensurilor (2004). Ea reprezintă o dovadă, dacă mai era nevoie, că poezia sa, alcătuită din elanuri frânte şi dintr-o perpetuă uimire în faţa miracolului existenţei, a intrat definitiv în galeria Poeziei romaneşti.
Fiecare pagină a antologiei este astfel întâlnirea cu o sensibilitate pentru care tot ce există pe lume devine semn, metaforă a unui tremur interior al fiinţei care se cere eliberat, fie într-o şoaptă, fie într-un strigăt.
Fiecare pagină a antologiei este astfel întâlnirea cu o sensibilitate pentru care tot ce există pe lume devine semn, metaforă a unui tremur interior al fiinţei care se cere eliberat, fie într-o şoaptă, fie într-un strigăt.