Refuzul său constant de a-şi linguşi supraveghetorii obtuzi şi respingători îl face până şi pe acest afemeiat beţiv şi spurcat la gura să pară un model de echilibru în dezumanizarea feroce şi atotstăpânitoare a Los Angeles-ului.” (Valentine Cunningham)
„Metaforă evidentă a societăţii închistate de regulile ei, oficiul poştal se înalţă ca un moloh aseptic, opunându-se implacabil unei libertăţi care nu poate fi obţinută decât prin libertinaj şi licenţiozitate. Scrisă în 1971, Poşta este, cu siguranţă, cea mai bună carte a unui scriitor care a făcut din automarginalizare şi din critica violentă a visului american marca inconfundabilă a stilului sau, fără să renunţe însă la o ironie superioară, care se întoarce adesea asupra personajului principal.” (La Republica)
„Metaforă evidentă a societăţii închistate de regulile ei, oficiul poştal se înalţă ca un moloh aseptic, opunându-se implacabil unei libertăţi care nu poate fi obţinută decât prin libertinaj şi licenţiozitate. Scrisă în 1971, Poşta este, cu siguranţă, cea mai bună carte a unui scriitor care a făcut din automarginalizare şi din critica violentă a visului american marca inconfundabilă a stilului sau, fără să renunţe însă la o ironie superioară, care se întoarce adesea asupra personajului principal.” (La Republica)