Protagonistul romanului, suferind de pe urma unei copilarii „cenusii, cetoase, birocratice si abstracte” si traind in atmosfera grea de deziluzii a Spaniei postbelice, se dedica unei investigari sistematice a ceea ce el numeste „continutul fericirii”. Dar, asa cum precizeaza Azua in unul dintre numeroasele sale interviuri, aceasta cautare, ca orice lupta pentru o cauza unica, nu poate conduce decit in infern – sau, in cazul de fata, la ruina fizica si psihica.
„Azua este unul dintre putinii scriitori contemporani capabili sa abordeze, cu egala maiestrie, toate genurile literare; operele sale se caracterizeaza prin umorul coroziv si subtilitatea analizei motivatiilor psihologice si emotionale care determina actiunile personajelor.” (Lateral)
„Azua este unul dintre putinii scriitori contemporani capabili sa abordeze, cu egala maiestrie, toate genurile literare; operele sale se caracterizeaza prin umorul coroziv si subtilitatea analizei motivatiilor psihologice si emotionale care determina actiunile personajelor.” (Lateral)