„Inegalabilă prin atmosfera castelană decadent-lugubră, prin sugestia subteranului, a claustrării şi damnării, prin misterul maladiv al celor doi gemeni spectrali, dar şi prin eleganţa întunecată a limbajului - nu ascultaţi acest audiobook noaptea! -, capodopera lui E.A. Poe a inspirat, printre altele, cea mai misterioasă proză din literatura română. Frumuseţea stilistică a inclasabilului text «Veghea lui Roderick Usher» scris de poetul Ion Barbu, fan declarat al lui E.A. Poe, este egalată doar de perfectul ei ermetism."(Marius Chivu)
Prabusirea Casei Usher este una dintre cele mai ecranizate bucati literare – in orice caz cea care a tentat cel mai mult cineastii – dintre toate povestirile lui Poe... Exista cel putin o duzina de ecranizari, cea mai impresionanta ramanand cea mai veche (din 1928), cea a francezului Jean Epstein, scenarizata de regizor impreuna cu Luis Bunuel si filmata de un operator pe nume Georges Lucas (!). Cinefilii romani au putut-o (re)vedea in 2008, la Festivalul Transilvania, intr-o proiectie in aer liber cu acompaniamentul live al ansamblului Einuiea (filmul fiind, desigur, mut). La drept vorbind, atmosfera povestirii se preteaza cel mai bine unei versiuni mut-expresioniste, alb-negru, cu putinele dialoguri ilustrate prin inserturi. In acelasi an (unul extrem de fertil pentru capodopere, atunci realizandu-se cateva titluri care au marcat o data in istoria cinematografului - cum ar fi Vantul lui Sjostrom, Patimile Ioanei d’Arc al lui Dreyer si Cainele andaluz al lui Bunuel si Dali), americanii Watson & Webber incercau o versiune la fel de expresionista, dar scurta, fara inserturi si plasata in anii ‘20, ce poate fi vazuta pe YouTube.
In 1949 un regizor uitat (a facut doar trei filme), britanic cu nume rusesc (Ivan Barnett), a realizat – se pare – cea mai fidela adaptare a povestirii lui Poe (pe care a si produs-o).
Americanul Roger Corman avea sa inceapa – la randul sau – mai multe ecranizari dupa texte de Poe, printre care aceasta (prima, din 1960), cu inegalabilul Vincent Price in rolul lui Roderick Usher.
Filmul (in culori) a fost un succes de public si de critica, relansand – practic – carierele amandurora si consacrandu-l pe Corman ca un maestru absolut al filmului de groaza.
Intre mai multe versiuni pentru televiziune si altele pentru marele ecran (cea mai recenta datand din 2008) se detaseaza singura animatie de pana acum, datorata marelui cineast ceh Jan Svankmajer. Dateaza din 1980, dureaza numai 15 minute si este rodul intalnirii pe masa de disectie numita ecran a imaginatiei gotice a lui Poe si a celei suprarealiste a lui Svankmajer.“ (Alex. Leo Serban)
Prabusirea Casei Usher este una dintre cele mai ecranizate bucati literare – in orice caz cea care a tentat cel mai mult cineastii – dintre toate povestirile lui Poe... Exista cel putin o duzina de ecranizari, cea mai impresionanta ramanand cea mai veche (din 1928), cea a francezului Jean Epstein, scenarizata de regizor impreuna cu Luis Bunuel si filmata de un operator pe nume Georges Lucas (!). Cinefilii romani au putut-o (re)vedea in 2008, la Festivalul Transilvania, intr-o proiectie in aer liber cu acompaniamentul live al ansamblului Einuiea (filmul fiind, desigur, mut). La drept vorbind, atmosfera povestirii se preteaza cel mai bine unei versiuni mut-expresioniste, alb-negru, cu putinele dialoguri ilustrate prin inserturi. In acelasi an (unul extrem de fertil pentru capodopere, atunci realizandu-se cateva titluri care au marcat o data in istoria cinematografului - cum ar fi Vantul lui Sjostrom, Patimile Ioanei d’Arc al lui Dreyer si Cainele andaluz al lui Bunuel si Dali), americanii Watson & Webber incercau o versiune la fel de expresionista, dar scurta, fara inserturi si plasata in anii ‘20, ce poate fi vazuta pe YouTube.
In 1949 un regizor uitat (a facut doar trei filme), britanic cu nume rusesc (Ivan Barnett), a realizat – se pare – cea mai fidela adaptare a povestirii lui Poe (pe care a si produs-o).
Americanul Roger Corman avea sa inceapa – la randul sau – mai multe ecranizari dupa texte de Poe, printre care aceasta (prima, din 1960), cu inegalabilul Vincent Price in rolul lui Roderick Usher.
Filmul (in culori) a fost un succes de public si de critica, relansand – practic – carierele amandurora si consacrandu-l pe Corman ca un maestru absolut al filmului de groaza.
Intre mai multe versiuni pentru televiziune si altele pentru marele ecran (cea mai recenta datand din 2008) se detaseaza singura animatie de pana acum, datorata marelui cineast ceh Jan Svankmajer. Dateaza din 1980, dureaza numai 15 minute si este rodul intalnirii pe masa de disectie numita ecran a imaginatiei gotice a lui Poe si a celei suprarealiste a lui Svankmajer.“ (Alex. Leo Serban)