„A fi analist nu este o profesie, ci o stare. Aceasta stare este fragila, dureroasa, labila, uneori ereditara… Intr-o dimineata, subiectul poate, trezindu-se, sa nu mai fie analist: daca traieste exclusiv de pe urma acestei situaîii pe care va fi stiut s-o rentabilizeze transformand-o intr-o profesie, el va fi atunci silit sa-si exercite meseria pe bajbaite, intru catva ca un pictor care, orbind, s-ar aseza zi de zi, fiindca nu a stiut niciodata sa faca altceva, in fata sevaletului si a pensulelor sale…
Viitorul analist este poate cel care a devenit constient de abaterea pe care perceptiile au suferit-o din pricina limbajului; prin autoanaliza el si-a regasit o parte a cailor senzoriale, dar stie ca, pentru a parcurge din nou totalitatea traseelor sale, el trebuie sa-i ceara ajutorul altcuiva." (Gisèle Harrus–Révidi
Viitorul analist este poate cel care a devenit constient de abaterea pe care perceptiile au suferit-o din pricina limbajului; prin autoanaliza el si-a regasit o parte a cailor senzoriale, dar stie ca, pentru a parcurge din nou totalitatea traseelor sale, el trebuie sa-i ceara ajutorul altcuiva." (Gisèle Harrus–Révidi