Profitand de evolutiile spectaculoase ale geneticii, etologiei si stiintelor cognitive din ultimele decenii, psihologia evolutionista a cunoscut o dezvoltare impresionanta, demonstrand in ce fel unele structuri si trasaturi mentale pot fi considerate drept produse ale selectiei naturale si sexuale. Volumul Psihopatologie evolutionista prezinta sintetic si clar acea ramura a psihologiei evolutioniste care se intereseaza de explicatia darwinista a bolilor mentale. Astfel, cartea investigheaza posibilitatea ca unele dintre tulburarile psihice (depresia, anxietatea, schizofrenia, autismul, anorexia etc.) sa fie, de fapt, niste rezultate adaptative care in trecut au conferit avantaje speciei umane, dar care au devenit dezadaptative in societatea moderna. Volumul de fata prezinta abordarile teoretice recente din acest domeniu inca tanar, precum si aplicatii pentru psihoterapie.
Cezar Giosan este doctor in psihologie la New School for Social Research din New York. In prezent, este profesor de psihologie la Berkeley College (New York) si profesor adjunct la City University din New York. Dr. Giosan mentine legaturi academice stranse cu Universitatea din Bucuresti si cu Universitatea "Babes-Bolyai", iar articolele sale sunt citate in sute de reviste academice cu impact ridicat.
Cuprins:
• Introducere
• Tulburarile din spectrul autismului (TSA)
• Dizabilitatea intelectuala
• Tulburarea cu deficit de atentie/hiperactivitate (ADHD)
• Schizofrenia
• Tulburarea bipolara
• Depresia
• Depresia postpartum
• Tulburarile anxioase
• Tulburarile din spectrul obsesiv‑compulsiv
• Tulburarea de stres posttraumatic (TSPT)
• Tulburarile conversive
• Tulburarile de comportament alimentar
• Dependenta de substante
• Tulburarile de personalitate
• Empatia
• Omuciderea si criminalitatea
• Violul
• Concluzii
Fragment din volum:
“Explicatii evolutioniste ale tulburarii de panica si ale agorafobiei
Atacurile de panica sunt caracterizate prin stari de disconfort intens manifestate prin palpitatii, transpiratie, tremuraturi, senzatia de sufocare sau inecare, dureri in piept, greturi, ameteala, senzatie de cald sau frig, amorteala, sentimentul de moarte sau nebunie iminenta, derealizare sau depersonalizare (American Psychiatric Association, 2013/2016).
Pe de alta parte, agorafobia este frica sau anxietatea in raport cu situatii precum folosirea mijloacelor de transport in comun, aflarea in spatii publice deschise sau inchise, statul la coada sau intr-o multime ori iesirea din casa fara insotitor (American Psychiatric Association, 2013/2016). Cele doua tulburari pot fi asociate sau nu.
Nesse (1987) propune o explicatie simpla pentru tulburarea de panica. In viziunea sa, panica, atunci cand este privita prin prisma cauzelor sale, nu este in sine patologica, ci mai degraba o adaptare ce are functia de a scapa individul din situatiile periculoase. Autorul considera ca in cazul persoanelor cu tulburare de panica acest mecanism util in supravietuire se declanseaza in absenta stimulului sau situatiei periculoase. Cu alte cuvinte, tulburarea de panica este un fel de alarma falsa, care porneste o reactie de tip fuga sau lupta la un moment nepotrivit. Agorafobia, in opinia aceluiasi autor, este rezultatul unor atacuri de panica repetate, prin care persoana doreste sa evite in intregime expunerea la situatiile amenintatoare (Nesse, 2002).
Pornind de la asocierea documentata dintre severitatea anxietatii de separare in copilarie si riscul de a dezvolta tulburare de panica, Silove si colegii (1995) au efectuat un studiu retrospectiv pe gemeni ale carui rezultate au indicat o contributie genetica substantiala in anxietatea de separare la femei, dar nu si la barbati. Autorii au lansat ipoteza ca vestigiile filogenetice ale acestui tip de anxietate pot intra in conflict cu competitia de la locul de munca in societatea moderna, acest conflict dintre nevoia de autonomie si atasament explicand rata mai ridicata a tulburarii de panica si a agorafobiei la femei."