Publicat la câteva zile după moartea autorului, victimă a unui accident vascular, Scafandrul şi fluturele este una dintre cele mai zguduitoare poveşti despre viaţă. Ieşit din comă, dar paralizat cvasi-complet, cu o singură pleoapă, stânga, mobilă, Jean-Dominique Bauby "dictează" această carte.
Câteva sute de mii de bătai de pleoapă - pentru ca noi să putem vedea lumea şi altfel.
"... Acum, când să fac saltul periculos în propriul meu trecut, simt că ameţesc. Nu ştiu de la ce capăt să apuc orele acelea apăsătoare şi inutile, imposibil de adunat, întocmai ca biluţele de mercur dintr-un termometru frânt în două. Cuvintele se eschivează. Cum să evoci supleţea şi căldura trupului tânăr al brunetei înalte lângă care te-ai trezit pentru ultima dată, fără să-i acorzi atenţie, aproape morocănos? Totul era gri, păstos şi resemnat: cerul, oamenii, oraşul harţuit de mai multe zile de greva din transporturi. Alături de milioanele de parizieni, eu şi Florence intram în malaxorul încâlcit al zilei, cu privirile goale, cu feţele trase, ca nişte zombi. Executam mecanic toate gesturile acelea care, astăzi, mi se par miraculoase: să te bărbiereşti, să te-mbraci, să-ţi bei ciocolata..." (Jean-Dominique Bauby)
Câteva sute de mii de bătai de pleoapă - pentru ca noi să putem vedea lumea şi altfel.
"... Acum, când să fac saltul periculos în propriul meu trecut, simt că ameţesc. Nu ştiu de la ce capăt să apuc orele acelea apăsătoare şi inutile, imposibil de adunat, întocmai ca biluţele de mercur dintr-un termometru frânt în două. Cuvintele se eschivează. Cum să evoci supleţea şi căldura trupului tânăr al brunetei înalte lângă care te-ai trezit pentru ultima dată, fără să-i acorzi atenţie, aproape morocănos? Totul era gri, păstos şi resemnat: cerul, oamenii, oraşul harţuit de mai multe zile de greva din transporturi. Alături de milioanele de parizieni, eu şi Florence intram în malaxorul încâlcit al zilei, cu privirile goale, cu feţele trase, ca nişte zombi. Executam mecanic toate gesturile acelea care, astăzi, mi se par miraculoase: să te bărbiereşti, să te-mbraci, să-ţi bei ciocolata..." (Jean-Dominique Bauby)