„Draga tata,
M-ai intrebat odata, acum de curand, de ce sustin ca mi-e frica de tine. Ca de obicei, n-am stiut ce sa-ti raspund, in parte tocmai pentru ca mi-e frica de tine, in parte pentru ca frica asta se intemeiaza pe prea multe elemente ca sa ti le pot enumera macar pe jumatate stand de vorba cu tine. Si daca incerc acum sa-ti raspund in scris, raspunsul meu va fi foarte incomplet, pentru ca si in scris, frica si urmarile ei ma paralizeaza in fata ta si pentru ca proportiile acestei situatii depasesc cu mult puterile memoriei si ratiunii mele.“