Ediţie, prefaţă şi dosar de Pierre Nora
Democrația în America a lui Tocqueville și Rusia în 1839 a lui Custine, observă Pierre Nora în prefața acestui volum, sunt două cărți care marchează un moment important: după apariția lor, nu se va mai vorbi nici despre America, nici despre Rusia ca înainte. Prin exemplul american, Tocqueville a surprins mișcarea fundamentală a tuturor societăților moderne. Prin autocrația rusă, Custine a caracterizat toate formele de dictatură bolșevică.
Cartea marchizului a fost un adevărat bestseller al secolului XIX. „Cea mai inteligentă carte despre Rusia scrisă vreodată de un străin“, s-a spus despre ea în Rusia, unde a fost de altfel interzisă și până la Revoluția din 1917, și sub comuniști, fără să înceteze să circule clandestin. În Occident, Custine a fost reînviat de Războiul Rece. În Europa de Est, a devenit publicabil abia după căderea comunismului.
Rusia în 1839 nu poate fi citită, de fapt, decât cu ochii de astăzi, scrie mai departe Pierre Nora. Marchizul pare să fi anticipat cu un secol critica totalitarismului comunist, spunând tot ori aproape tot înainte de Suvarin, de Troțki, de Koestler în Întuneric la amiază sau de disidenții sovietici.
„Aproape nici o carte scrisă de un străin nu a scandalizat publicul rus în secolul al XIX-lea la fel de mult ca jurnalul de călătorie al lui Astolphe de Custine, Rusia în 1839. Custine a dezvăluit cu un ochi ascuțit esența imperiului țarist sub Nicolae I: un regim despotic care se baza pe Biserică și Ortodoxie ca resursă ideologică de putere. Rusia nu era, așa cum visase țarul Alexandru I după victoria asupra lui Napoleon I, puterea monarhică ordonatoare de pe continentul european, care ar fi depășit haosul războaielor de cucerire franceze. Ea reprezenta mai degrabă o amenințare la adresa Europei civilizate. Nu degeaba cartea lucidă a lui Custine a fost interzisă în Rusia până la sfârșitul regimului țarist.“ — OLIVER JENS SCHMITT
„O mare parte a popularității Rusiei în 1839 s-a datorat, fără nici o îndoială, criticii sarcastice și prozei flamboaiante a lui Custine. De-a lungul anilor…, a rămas una dintre cele mai celebre prezentări ale perioadei țariste.“ — San Francisco Chronicle
Scrisori din Rusia ne înfățișează Rusia așa cum nu a mai fost zugrăvită înainte, sau de atunci încoace… Acest scriitor cu mare simț de observație descrie peisajele nordice și balurile din capitală, Kremlinul de la Moscova și veșmintele oamenilor de rând. Forța scrisorilor lui Custine ca operă unitară se află în dramatismul lor intern. — VICTOR EROFEEV, The New York Review of Books
„Cea mai bună descriere a unui coșmar al istoriei care durează de secole. O carte căreia posteritatea îi confirmă cumplita actualitate.“ — GABRIEL LIICEANU
Astolphe Louis Leonor, marchiz de Custine, s-a nascut la 18 martie 1790 la castelul Niderviller din Lorena. (Tatal sau, Armand, va fi executat in 1794, iar mama sa, Delphine, va cunoaste inchisorile tinerei republici). Casatorit in 1821 cu Leontine de Saint-Simon de Courtomer, care nu avea decat optsprezece ani, in ciuda unui inceput de casnicie fericit si a nasterii unui fiu, marchizul va fugi in Anglia pentru a consuma o idila. Moartea sotiei sale, in 1823, si a micului sau fiu, in 1826, ii vor adanci criza. Personaj complex, sanctionandu-si propriile moravuri, marchizul de Custine va incerca sa se rascumpere prin scris. Cele patru romane publicate – Aloys ou le religieux du Mont-Saint-Bernard (1827), Le Monde comme il est (1835), Eihel (1835) si Romuald ou la Vocation (1848) - ca si piesa de teatru Beatrice Cenci nu se vor bucura insa de succes. Dornic de recunoasterea lumii literare, marchizul va juca rolul unui Mecena al vremii sale, la ale carui festinuri se vor intilni Hugo si Lamartine, Balzac si Stendhal, George Sand si Baudelaire. Va dobandi insa aprecierea numai dupa ce isi va fi descoperit adevarata vocatie, aceea de calator si autor al unor exceptionale documente umane inspirate de peregrinarile sale: L'Espagne sous Ferdinand VII (1838) si, mai ales, Lettres de Russie (1843), aceasta din urma bucurandu-se de un succes urias nu numai in Franta (cinci editii in unsprezece ani), ci in intreaga Europa, fiind imediat recunoscuta drept „cea mai inteligenta carte despre Rusia scrisa de un strain“. Marchizul de Custine se stinge din viata in 1858.