"Sa vorbim despre iubire, dar sa nu incepem prin a vorbi despre «iubiri». «Iubirile» sunt istorii mai mult sau mai putin agitate care survin intre barbati si femei. In ele intervin factori nenumarati care le complica si incalcesc desfasurarea in asemenea masura, incat, in majoritatea cazurilor, in «iubiri» se gasesc de toate, mai putin ceea ce, strict vorbind, merita se se numeasca iubire. [...]De doua secole incoace se vorbeste mult despre iubiri si putin despre iubire. In timp ce toate epocile, incepand din vremea de glorie a Greciei, au avut cate o mare teorie despre sentimente, ultimele doua sute de ani au fost lipsite de ea.
Lumea antica s-a orientat mai intai dupa cea a lui Platon, apoi dupa doctrina stoica. Evul Mediu a invatat-o pe cea a Sfantului Toma si a arabilor; veacul al XVII-lea a studiat cu fervoare teoria pasiunilor a lui Descartes si Spinoza. Caci n-a existat filosof din trecut care sa nu se fi simtit obligat sa-si elaboreze propria teorie. Noi nu dispunem de nici o tentativa, in stil mare, de sistematizare a sentimentelor. Abia de curand lucrarile lui Pfänder si Scheler activeaza din nou subiectul. Si, intre timp, sufletul nostru a devenit pe zi ce trece mai complex, iar perceptia noastra mai subtila." (Jose Ortega y Gasset)
Lumea antica s-a orientat mai intai dupa cea a lui Platon, apoi dupa doctrina stoica. Evul Mediu a invatat-o pe cea a Sfantului Toma si a arabilor; veacul al XVII-lea a studiat cu fervoare teoria pasiunilor a lui Descartes si Spinoza. Caci n-a existat filosof din trecut care sa nu se fi simtit obligat sa-si elaboreze propria teorie. Noi nu dispunem de nici o tentativa, in stil mare, de sistematizare a sentimentelor. Abia de curand lucrarile lui Pfänder si Scheler activeaza din nou subiectul. Si, intre timp, sufletul nostru a devenit pe zi ce trece mai complex, iar perceptia noastra mai subtila." (Jose Ortega y Gasset)