Eroina, Oksana, visează la o iubire mare şi, în cele din urmă, îl întâlneşte pe Mikola, „primul bărbat ucrainean real". Dar speranţele ei privind fericirea sunt zădărnicite, căci acest „nou bărbat ucrainean" demonstrează în relaţia lor complexul de inferioritate al tuturor postsovieticilor. De două ori marginalizată, Oksana suferă în „exil" ca femeie şi ca ucraineană, ea poartă stigmatul de a aparţine unei naţiuni ce eşuează în toate încercările sale de împlinire.
Dincolo de iubirea ca dezarticulare fiziologică, romanul Oksanei Zabuşko este o carte despre povara existenţială de a fi ucrainean, despre sentimente naţionaliste şi angajamentul faţă de limba şi cultura maternă, dar şi despre alegerea femeilor de a trăi pentru creaţie ca spaţiu al libertăţii, în contrast cu lumea politică a bărbaţilor, condamnată prin definiţie la totalitarism.
Dincolo de iubirea ca dezarticulare fiziologică, romanul Oksanei Zabuşko este o carte despre povara existenţială de a fi ucrainean, despre sentimente naţionaliste şi angajamentul faţă de limba şi cultura maternă, dar şi despre alegerea femeilor de a trăi pentru creaţie ca spaţiu al libertăţii, în contrast cu lumea politică a bărbaţilor, condamnată prin definiţie la totalitarism.