În Suma zilelor, Isabel Allende-scriitoarea părăseşte teritoriul ficţiunii, pentru a depăna un nou capitol al tulburătoarei sale istorii personale. Isabel Allende-mama rememorează, pentru fiica ei, Paula, căreia nu a încetat să îi vorbească în clipele de răgaz, cei treisprezece ani scurşi de la despărţirea lor. California, locul unde scriitoarea crezuse că şi-a găsit echilibrul, dar unde asistase neputincioasă la agonia Paulei, diagnosticată cu porfirie, devine scena dificilului proces de reacomodare cu firescul.
Înconjurată de acum de copii şi nepoţi, de prieteni dragi şi mereu alături de soţul ei, Isabel Allende recompune imaginea unei familii deloc perfecte, dar cu atât mai umane, şi a unei iubiri care a trecut prin nenumărate încercări, fără ca tragediile să-i stingă flacăra. Din suma zilelor consemnate aici, Allende desprinde un imn închinat vieţii şi dragostei.
Înconjurată de acum de copii şi nepoţi, de prieteni dragi şi mereu alături de soţul ei, Isabel Allende recompune imaginea unei familii deloc perfecte, dar cu atât mai umane, şi a unei iubiri care a trecut prin nenumărate încercări, fără ca tragediile să-i stingă flacăra. Din suma zilelor consemnate aici, Allende desprinde un imn închinat vieţii şi dragostei.