''Televiziunea a schimbat lumea, a modificat percepția asupra realității și, mai ales, a introdus fantasma posibilității de a fabrica realitatea prin “oglindire”, și acum s-a retras, a “dispărut”. Televiziunea ca atare nu mai reprezintă cîtuși de puțin o noutate, și a-i mai pune în discuție, azi, principiile de bază poate părea un gest demodat, depășit, inutil. Asemenea democrației înseși, pe care o incarnează incorporal, transvizibil, televiziunea a generalizat transparența, făcîndu-ne pe toți transparenți unii la alții, transformîndu-ne, din mesaje auconsistente, producătoare de realitate, în medii. “Noi, media”, pentru a-l cita pe fiul meu, Miron.
Cu toții am devenit “media” și medii, “tu ești realitatea”, adică “tu ești televiziunea”. Stadiu ultim al țatării populiste de piață a consumatorului-rege, acest gest reprezintă, de fapt, din partea jurnaliștilor, o ipocrizie menită a masca o demisie, o lene, o dezertare, acceptarea unei înfrîngeri: dizolvarea jurnalismului în “media”.
Anume, deci, creat pentru a-i arde circuitele primare, și pentru a concentra imploziv falsa istoricitate narativă, de “poveste”, a “epocalipsei” contemporane.
Mi-e dor de presă, mi-e dor de jurnalism, mi-e dor de televiziune: toate sînt arte. Prin urmare, detest activ media.
Care a ucis și arta presei, și arta jurnalismului, și arta televiziunii, obstinîndu-se să ne facă, economic, să credem că noul e nul, că ne este de-ajuns să ne încolonăm cuminți sub stindardul și cuvintele ei de ordine pentru a deveni contemporani cu propriul prezent, cînd, de fapt, acesta este de inventat, de creat.'' (Bogdan Ghiu)
Cu toții am devenit “media” și medii, “tu ești realitatea”, adică “tu ești televiziunea”. Stadiu ultim al țatării populiste de piață a consumatorului-rege, acest gest reprezintă, de fapt, din partea jurnaliștilor, o ipocrizie menită a masca o demisie, o lene, o dezertare, acceptarea unei înfrîngeri: dizolvarea jurnalismului în “media”.
Anume, deci, creat pentru a-i arde circuitele primare, și pentru a concentra imploziv falsa istoricitate narativă, de “poveste”, a “epocalipsei” contemporane.
Mi-e dor de presă, mi-e dor de jurnalism, mi-e dor de televiziune: toate sînt arte. Prin urmare, detest activ media.
Care a ucis și arta presei, și arta jurnalismului, și arta televiziunii, obstinîndu-se să ne facă, economic, să credem că noul e nul, că ne este de-ajuns să ne încolonăm cuminți sub stindardul și cuvintele ei de ordine pentru a deveni contemporani cu propriul prezent, cînd, de fapt, acesta este de inventat, de creat.'' (Bogdan Ghiu)