O viaţă fără griji, în care principalul scop este acela de a pierde vremea. Dar nu oricum, ci cât mai spectaculos. De aici şi consumerismul, căruia Veblen i-a dat potrivitul nume de „consum ostentativ”.
Hainele, hrana, arta, chiar şi partenerul de viaţă sunt semne ale bunăstării şi ele trebuie să fie cât mai bătătoare la ochi.
Se dă o luptă între clasa industrială, al cărei motor este instinctul artizan, şi clasa de lux, dominată de instinctul de pradă – altfel spus, între cei care fac şi cei care îşi arogă dreptul de proprietate. Iar cei din urmă, ne spune Veblen, sunt mult mai adaptaţi pentru supravieţuire.
Hainele, hrana, arta, chiar şi partenerul de viaţă sunt semne ale bunăstării şi ele trebuie să fie cât mai bătătoare la ochi.
Se dă o luptă între clasa industrială, al cărei motor este instinctul artizan, şi clasa de lux, dominată de instinctul de pradă – altfel spus, între cei care fac şi cei care îşi arogă dreptul de proprietate. Iar cei din urmă, ne spune Veblen, sunt mult mai adaptaţi pentru supravieţuire.