Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

Cămil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, volumele I şi ÎI.

"Atunci care este însuşirea romanului" Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război?". Este aceea de a fi o proză superioară. Un om u un suflet clocotitor de idei şi pasiuni, un om inteligent şi neprihănit totdeodată, plin de subtilitate, de pătrundere psihologică, totdeodată naiv, cu inocente (şi cu talent) de poet, vorbeşte despre dragostea lui, despre femeia, aşa cum o vede el, despre oameni, despre naşterea pământului din haos etc. Şi din acest monolog nervos se desprinde încetul cu încetul o viaţă sufletească, indeterminanta, dar reală, un soi de simfonie intelectuală, care te surprinde prin exactitatea cu care elemente disparate se întreţes, care te încântă prin plăcerea ce poate rezulta din claritatile psihice. Cămil Petrescu a adoptat aci stilul clasic francez al analizei, şi dacă uşurinţa supara puţin, meritul de inovator este incontestabil." - G. Călinescu 1941