O noua traducere din opera lui Julio Cortazar, unul dintre cei mai importanti autori sud-americani, „argentinianul care a stiut sa se faca iubit de toata lumea.” (Gabriel García Marquez)
In spatele numelui, se ascunde un Julio Cortazar care examineaza pianistii sai favoriti, vietile unor artisti excentrici, obiceiurile familiilor argentiniene, iubirea si prietenii, transgresind intr-o minunata joaca, neconventionala, fara limite. Micile povestiri din acest volum abordeaza o gama larga de stiluri si subiecte, de la absurd, la ironic, la tragic si induiosator – mai mult decit o creatie literara, aceasta carte este o pledoarie impotriva solemnitatii.
„Un oarecare Lucas este o colectie de proza scurta, uneori despre, alteori narata de un evident personaj-Cortazar, dintr-o lunga traditie de astfel de personaje. Cititorii fideli vor recunoaste in acest Lucas un cronop mai ceva ca toti cronopii, o fiinta care gindeste prea mult, bea prea mult, isi face griji prea mult si pentru lucruri mai degraba stranii, ii plac filmele vechi, jazzul si critica contemporana. Si nu-i plac nedreptatea, dogma, conventiile sociale, televizorul, -ismele si -ologiile de toate felurile.” (Latin American Literary Review)
In spatele numelui, se ascunde un Julio Cortazar care examineaza pianistii sai favoriti, vietile unor artisti excentrici, obiceiurile familiilor argentiniene, iubirea si prietenii, transgresind intr-o minunata joaca, neconventionala, fara limite. Micile povestiri din acest volum abordeaza o gama larga de stiluri si subiecte, de la absurd, la ironic, la tragic si induiosator – mai mult decit o creatie literara, aceasta carte este o pledoarie impotriva solemnitatii.
„Un oarecare Lucas este o colectie de proza scurta, uneori despre, alteori narata de un evident personaj-Cortazar, dintr-o lunga traditie de astfel de personaje. Cititorii fideli vor recunoaste in acest Lucas un cronop mai ceva ca toti cronopii, o fiinta care gindeste prea mult, bea prea mult, isi face griji prea mult si pentru lucruri mai degraba stranii, ii plac filmele vechi, jazzul si critica contemporana. Si nu-i plac nedreptatea, dogma, conventiile sociale, televizorul, -ismele si -ologiile de toate felurile.” (Latin American Literary Review)