Viitorul omenirii

Civilizatia umana se afla pe punctul de a se extinde dincolo de Pamant. Nu mai e doar o posibilitate, a devenit o necesitate: fie ca vom fi fortati de schimbarile climatice, de epuizarea resurselor sau de catastrofe viitoare care ne vor obliga sa parasim planeta, este sigur ca, intr-o buna zi, vom ajunge sa locuim printre stele. In stilul sau inconfundabil, fizicianul Michio Kaku exploreaza modul in care umanitatea ar putea dezvolta gradual o civilizatie in spatiul cosmic, gratie evolutiilor spectaculoase din robotica, nanotehnologie si biotehnologie. 

 

Cu o limpezime admirabila, Michio Kaku prezinta formarea planetelor si istoria rachetelor, explicandu-ne cum am putea coloniza nu doar Marte, ci si unii dintre satelitii gigantilor gazosi Jupiter si Saturn. - Steven Poole, The Wall Street Journal 

 

O privire uimitoare asupra viitorului. Intotdeauna optimist si exuberant, Kaku ofera o serie fascinanta de scenarii in care oamenii, depasind obstacolele actuale, reusesc sa calatoreasca in univers. - Kirkus Reviews 

 

Kaku este un popularizator al stiintei experimentat si perspicace, reusind sa starneasca interesul publicului larg pentru cele mai provocatoare aspecte ale subiectelor pe care le abordeaza. Viitorul omenirii contine o cantitate uriasa de speculatii stiintifice, pe care Kaku le stapaneste si le organizeaza impecabil. - Steve Donoghue, Christian Science Monitor 

 

De acelasi autor, la Editura Trei au aparut Fizica imposibilului, Fizica viitorului, Lumi paralele si Viitorul mintii umane.

 

Autorul bestsellerului Viitorul mintii umane strabate frontierele astrofizicii, inteligentei artificiale si tehnologiei pentru a oferi o viziune uluitoare asupra viitorului nostru in spatiu si asupra destinului omenirii. Intram intr-o noua Epoca de Aur a explorarii spatiale. Candva un domeniu al fictiunii, stramutarea civilizatiei umane pe alte planete devine tot mai mult o posibilitate stiintifica, ba chiar o necesitate, daca vom fi obligati in viitor sa parasim Pamantul. Renumitul fizician si futurolog dr. Michio Kaku exploreaza in detaliu o viziune convingatoare asupra modului in care omenirea ar putea sa dezvolte o civilizatie durabila in spatiul cosmic. Autorul descrie progresele stiintifice care ne-ar permite sa terraformam Marte si alte planete si sa construim acolo orase locuibile. Apoi ne poarta intr-o calatorie in afara sistemului nostru solar, unde oamenii de stiinta au gasit numeroase planete pe orbitele stelelor invecinate si unde e posibil sa gaseasca in curand Sfantul Graal al astronomiei: o planeta geamana a Pamantului. In sfarsit, sunt discutate noile tehnologii, cum ar fi nano-navele, panzele-laser si rachetele cu fuziune, care ar putea inlesni calatoriile interstelare, deschizand noi frontiere pentru civilizatia umana. Depasim limitele galaxiei noastre si chiar ale universului nostru atunci cand dr. Kaku exami-neaza unele dintre cele mai fierbinti subiecte stiintifice din zilele noastre, printre care motorul warp, gaurile de vierme, hiperspatiul, universurile paralele si multiversul. In final, el ne arata ca, intr-o buna zi, oamenii ar putea sa dobandeasca o forma de nemurire si sa fie capabili sa-si paraseasca intru totul corpul, trimitandu-si constiinta cu ajutorul fasciculelor laser catre noi locuri din spatiul cosmic.

 

Michio Kaku este profesor de fizica teoretica la City University din New York. Este coautor al teoriei corzilor. A scris, printre altele, Dincolo de Einstein si Hiperspatiul, care a fost desemnata de New York Times si Washington Post cea mai buna carte de stiinta a anului 1995 si care, incepand de atunci, figureaza constant in topurile de vanzari. Este corespondent stiintific pentru CBS This Morning si prezentator al unui mare numar de emisiuni TV de stiinta si al programelor radio Science Fantastic si Exploration.

Fragment din cartea "Viitorul omenirii" de Michio Kaku:

"Ne-am putea intreba daca Titan poate fi colonizat. Pe de o parte, este singurul satelit natural cu o atmosfera considerabila, cu o presiune mai mare cu 45% decat cea terestra. Este una dintre putinele destinatii cunoscute din spatiu unde nu am muri de indata ce ne-am da jos costumele spatiale. Tot am avea nevoie de masti de oxigen, dar sangele n-ar fierbe si n-am fi zdrobiti de presiune. Pe de alta parte, Titan este perpetuu rece si intunecat. Un astronaut aflat pe suprafata lui ar primi 0,1% din lumina solara care ajunge la Pamant. Energia solara ar fi ineficienta ca sursa de energie, asa incat toata lumina si caldura ar depinde de generatoare, care vor trebui sa functioneze neincetat. In plus, suprafata lui Titan este inghetata, iar din atmosfera lui lipsesc cantitatile importante de oxigen si dioxid de carbon necesare pentru sustinerea vietii vegetale si animale. Agricultura ar fi extrem de dificila si orice planta ar trebui crescuta in incinte sau in subsol. Rezervele de hrana ar fi limitate si, in consecinta, si numarul de colonisti care ar putea supravietui.

De asemenea, comunicatiile cu planeta-mama ar fi neconvenabile, caci un mesaj radio ar avea nevoie de multe ore ca sa ajunga de Ia Titan la Pamant sau invers. Si intrucat gravitatia de pe Titan este de doar 15% din gravitatia terestra, oamenii care ar trai pe acest satelit natural ar trebui sa faca miscare in permanenta ca sa previna pierderea de masa musculara si osoasa. In cele din urma ar putea refuza sa se mai intoarca pe Pamant, unde ar fi niste fapturi plapande. Cu timpul, colonizatorii de pe Titan ar putea incepe sa se simta distincti emotional si fizic de oamenii de pe Pamant si ar putea prefera sa rupa toate legaturile sociale.

Asadar, viata permanenta pe Titan ar putea fi posibila, dar ar fi incomoda si ar fi insotita de numeroase dezavantaje. Colonizarea la scara larga pare improbabila. Totusi, Titan s-ar putea dovedi valoros ca baza de realimentare si ca rezerva de resurse. Metanul ar putea fi recoltat si trimis pe Marte pentru accelerarea eforturilor de terraformare sau ar putea fi folosit pentru crearea unor cantitati nelimitate de combustibil de racheta pentru misiunile in spatiul cosmic. Gheata de pe Titan poate fi purificata si transformata in apa potabila si oxigen sau pentru obtinerea unor cantitati suplimentare de combustibil de racheta. Atractia gravitationala scazuta ar face aterizarea si decolarea de pe satelit relativ simpla si eficienta. Titan ar putea deveni o statie de alimentare importanta in spatiu.

Pentru a crea o colonie autonoma pe Titan, ne-am putea gandi la exploatarea miniera a suprafetei pentru minerale si zacaminte pretioase. In prezent, sondele noastre spatiale nu au oferit multe informatii despre compozitia minerala a lui Titan, dar, la fel ca multi asteroizi, acesta ar putea contine metale pretioase care sunt esentiale daca ar fi sa devina o statie de realimentare si reaprovizionare."