Teena Maguire nu trebuia să o apuce pe scurtătură spre casă în noaptea aceea. Nu după miezul nopții, nu prin parcul Rocky Point. Nu la cum era îmbrăcată: maiou, blugi scurți, sandale cu toc. Nu cu Bethie, fiica ei de doisprezece ani. Nu printre hoardele locale clocotind de hormoni, furie și alcool. Victimă a unui viol în grup, lăsată să-și dea ultima suflare în hangarul de bărci din parcul Rocky Point, Teena Maguire nu poate decât să-și dorească să nu fi supraviețuit.
Într-o proză captivantă în ritm alert, punctată de strigăte solitare în miez de noapte și de șoapte terifiante în liniștea după-amiezii, Joyce Carol Oates, laureată a National Book Award, ne deapănă povestea Teenei și a lui Bethie, a agresorilor lor și a unui erou neașteptat și tăcut, un bărbat care știe ce înseamnă dreptatea. Și iubirea.
O punere în scenă extraordinară a consecințelor perfide ale unei infracțiuni oribile. Oates dezvăluie cu atenție dedesubturile loialității în familie, disecă ura pe care victimele o atrag asupra lor și reamintește cititorului că adevărata putere este la supraviețuitor, și nu la agresor.
Oates: rafinată... tulburătoare, uimitoare și amăruie – dulce-amăruie.
Oates a scris întotdeauna cu curaj despre obsesiile ei, și chiar și despre incertitudinile ei. În această carte, a surprins ceva substanțial, primar – într-un fel, simplu, dar deosebit de profund.
Uluitor de prolifică, Joyce Carol Oates ne apasă coardele sensibile din nou.