Analiza tranzacţională în psihoterapie

Dintre abordările psihoterapeutice, analiza tranzacţională se distinge prin profunzimea teoriei şi gama variată a aplicaţiilor sale, putând fi folosită în tratamentul tuturor tipurilor de tulburări psihice, începând cu problemele de zi cu zi şi până la psihozele grave, în terapia individuală, de grup, a cuplului sau a familiei şi fiind aplicată cu succes şi în domeniul organizaţional, educaţional şi în consiliere.

Sistemul său teoretic cuprinde o teorie a personalităţii bazată pe modelul stărilor eului, o teorie a comunicării care include analiza tranzacţiilor, o teorie a dezvoltării copilului bazată pe conceptul de scenariu de viaţă şi o psihopatologie. Analiza tranzacţională în psihoterapie este prima carte a lui Berne în care apar principiile şi conceptele de bază ale noii metode, rădăcinile psihanalitice ale analizei tranzacţionale şi referiri la viitoare dezvoltări teoretice şi practice: studiul jocurilor psihologice.



Eric Berne (1910–1970), celebru psihiatru şi psihoterapeut, este întemeietorul „analizei tranzacţionale". La începutul carierei, Berne s-a pregătit pentru a deveni psihanalist, parcurgând două tranşe de analiză personală cu Paul Federn şi Eric Erikson. După 1956 abandonează ortodoxia psihanalitică şi creează o nouă orientare psihoterapeutică — „analiza tranzacţională".