Andrei, bradutul de Craciun

Mirela Banica Preda daruieste micilor cititori o poveste minunata despre crestere si dezvoltare, despre cunoastere si acceptare, dar si despre manifestarile iubirii determinate de limitele omului traind intr-un lant de necesitati, intr-un circuit al naturii in care fi ecarei fiinte ii este dat sa accepte intamplarea de a fi sau de a nu fi in relatie cu tot ceea ce o inconjoara.

Andrei, eroul principal, creste si se dezvolta cunoscand iubirea, dornic, in acelasi timp, de cunoastere. El este, de fapt, un bradut ivit dintr-o samanta, dar care descopera ca nu e singur, cunoaste iubirea de mama si de tata, prin intermediul carora i se releva frumusetea lumii, dar si capcanele ei.

Vazand ce se intampla cu bradutii in apropierea sarbatorilor de iarna, Andrei traieste cu teama ca poate deveni pom de Craciun. In devenirea sa, bradutul Andrei isi intelege menirea, complexitatea vietii, dar si limitele ei.

Ceea ce ni se pare demn de remarcat este ideea relativitatii binelui si raului, intrucat ceea ce e bine poate deveni rau si invers: Cei care sunt buni nu inseamna cu sunt buni, iar cei care par rai nu inseamna ca-ti vor raul. Andrei invata ca nu-ti poti construi fericirea pe nefericirea altei fiinte.