Antologia ruşinii după Virgil Ierunca

Ca într-un fel de oglindă a degradării vor figura aici cei care şi-au pierdut nu numai conştiinţa, ci şi măsura. Măsura supuşeniei lor faţă de regimul care a răpit României libertatea ei de a fi. De textele acestea, dar nu numai de ele, va trebui să ne amintim bine atunci când vom încheia socotelile cu cei care azi întrec măsura propriei lor prostituţii spirituale."

Antologia ruşinii după Virgil Ierunca este un demers moral (de demascare a laşităţii intelectualităţii romaneşti şi a servilismului ei faţă de politica partidului comunist) şi unul sociologic (de consemnare a mecanismelor prin care un sistem totalitar a reuşit să-şi subordoneze întreaga mişcare culturală). Selecţia făcută nu este una gratuită şi, mult mai important, este gândită să aibă o finalitate. Virgil Ierunca sperase, probabil, ca, într-o bună şi demnă zi, pentru intelectualitatea românească numele inventariate de el în Antologia ruşinii să reprezinte un exemplu de neurmat pentru viitorii scriitori şi artişti. Din nefericire, timpul nu i-a dat dreptate. Mulţi dintre scribii ruşinii s-au regăsit şi după revoluţie în poziţii-cheie în politică, mass-media sau diplomaţie.