Apelative onomastice. Dictionar

Apelative onomastice – Dicționar” este cea mai recentă carte lansată de profesorul sucevean Petru Tomegea, volum tipărit la Editura Junimea, Colecția Univers Didactic.

Prefața cărții este semnată de prof. univ. dr. Rodica Nagy, care spune că, în mod firesc, lucrarea conține o secțiune în care sunt tratate o serie de aspecte teoretice vizând domeniul interdisciplinar al apelativelor, în cadrul mai larg al ideilor vehiculate în legătură cu întregul microsistem al onomasticii.

 În același timp, prof. univ. dr. Rodica Nagy spune că „impresionant este rezultatul inventarierii numelor, fiecare intrare constituind un articol autonom, cu date preluate din sursele consultate, cercetate de autor sau asumate din lucrările altor specialiști (...) Cercetarea întreprinsă de Petru Tomegea are în vedere și o urmărire a reflectării dinamicii faptelor de limbă în teoria limbii, formulată de specialiștii români, demers care îi permite autorului să constate un decalaj conceptual și terminologic dintre limbă și teoria limbii, în sensul că despre unele apelative se vorbește mai puțin (fiind considerate perisabile și conjuncturale)”.

Cartea profesorului Petru Tomegea, editorialist la Cotidianul „Crai Nou” - Suceava și la TV Plus,este structurată astfel: după Cuvântul înainte semnat de Rodica Nagy, urmează Abrevieri, Fonetică, apoi Exhortatio (unde citim Ce sunt apelativele; Argumente, explicații; Apelativele onomastice, definiție, clasificare; Între teorie și practică lingvistică; Extensia semantică), Apelative onomastice – Dicționar, în prima parte a cărții.

Partea a doua a volumului încearcă să contribuie la așezarea și dimensionarea pe capitole a conținuturilor semantice și semiotice, apelativele onomastice fiind grupate în funcție de conținut: nume de animale și de plante, nume de calități, însușiri, determinări, nume de acțiuni, nume de fenomene, stări ale naturii. Cartea se încheie cu câteva concluzii, „Propria Taxatio” (Motivație, Între dorință și putință, Monosemantic, bisemantic, plurisemantic, Evoluții mai puține dorite).

Pe coperta a patra a cărții, criticul literar Mircea A. Diaconu scrie că pentru el este evident „că avem de-a face cu o cercetare minuțioasă, atentă, laborioasă, care respectă criteriile științifice și etice specifice. Din punctul acesta de vedere, cercetarea profesorului Petru Tomegea se înscrie într-un orizont cognitiv care nu are nevoie pentru a se justifica de alte explicații și rațiuni. (...) A aduna într-o carte nume de locuri, de oameni, a înregistra formele proprii de pronunție, un lexic specific și atâtea alte fenomene lingvistice caracteristice înseamnă a recupera o identitate aflată, nu din cauza globalismului sau din alte cauze de felul acesta care în general sperie, într-un proces de schimbare”,completând că „suntem tentați să spunem o identitate în criză, periclitată. În fapt, schimbarea e firească, ține de logica istoriei. Dar privirea noastră nu trebuie îndreptată doar spre viitor, ci și spre trecut. Tocmai de aceea, studiile de felul acesta sunt, astăzi, ca fotografiile de epocă”.