Apocalipsa domestica

Pe Bruno l-ați mai citit, în sute de editoriale igloo, crâncene sau vesele, și-i recunoașteți stilul frust și alert, gustul pentru ironie și ludic. Aceeași expresivitate sprintenă, aceleași idei tăioase străbat și noua sa carte, filtrate acum prin exercițiul ficțiunii. Volumul cuprinde 10 povestiri cu grad variabil de plauzibilitate, cu personaje și imagini memorabile. 10 povestiri bizare despre lâncezeala în propriile mărunte infernuri ale vieții de zi cu zi. Cu ilustrații de Zamfira Andreșoiu.

Deci cum adică apocalipsa domestică?

„Apocalipsa cea mare s-a spart în nenumărate apocalipse mărunte, la scară umană sau măcar de bloc. Catastrofei planetare, așteptată cu emoție periodică și anunțată de semne care au tot întârziat să se confirme, i-au luat locul nenumărate dezastre mărunte. E, fără îndoială, o formă de democratizare a apocalipsei, căci deciziile impuse de la centru, fără consultarea deschisă a cetățenilor, și-au pierdut valoarea și credibilitatea. Nu-mi spune mie Dumnezeu când se sfârșește lumea! Decid eu singur, că am cu ce pare să fie o formulă mai actuală. Ne-am luptat pe câmpii, pe dealuri, pe străzi și am obținut până la urmă dreptul la propriile noastre apocalipse. Trăim astăzi într-un orizont catastrofic mărunt și dens, întreținut de apetitul nostru pentru mizerie și morbid.” — Bruno Andreșoiu