Aproape nimic sigur

în stoc
SKU
a271839
29.00 LEI
Pe scurt
„Sub un titlul înşelător, Aproape nimic sigur, Robert Şerban ne face părtaşi ai certitudinilor sale lirice. Poezia scrisă acum a atins un platou, o viteză de croazieră ce-i asigură robusteţea şi expresivitatea. Noutatea radicală adusă de acest volum constă în modificarea statutului confesiv al demersului poetic. Creaţia anterioară a lui Robert Şerban trăia din fervoarea amintirii, apropiate sau îndepărtate, supusă unui „tratament fabulatoriu” menit să confere lustru livresc unor întâmplări ce ţineau de intimitatea percepută adeseori pe latura visceralităţii ei. Acum, printr-un pas făcut în lateral, dar care, în ordinea valorii, e un pas înainte, poemul devine o reflecţie cu acute nuanţe filozofice, irigat de apele amniotice ale unei melancolii conştientă de propria precaritate. Prin repetate, neobosite răsuciri spre sine ale eului, tăria, forţa, amploarea sensului sunt potenţate de semi-tonurile unui vaier existenţial absorbit, la rândul lui, de eleganţa versului şi de subtilitatea modulării vocii.” (Mircea Mihăies)
Mai multe informații
EdituraCartier
Colecție Rotonda
Ediția cărții I
ISBN 978-997-586-766-5
Număr de pagini 95
Formatul cărţii 13 x 20 cm
Tip copertă Brosata
Data apariției 2024
0
Rating:
0% of 100
Scrie o recenzie
Spune-ne părerea ta despre acest produsAproape nimic sigur
Rating-ul tău

„Sub un titlul înşelător, Aproape nimic sigur, Robert Şerban ne face părtaşi ai certitudinilor sale lirice. Poezia scrisă acum a atins un platou, o viteză de croazieră ce-i asigură robusteţea şi expresivitatea. Noutatea radicală adusă de acest volum constă în modificarea statutului confesiv al demersului poetic. Creaţia anterioară a lui Robert Şerban trăia din fervoarea amintirii, apropiate sau îndepărtate, supusă unui „tratament fabulatoriu” menit să confere lustru livresc unor întâmplări ce ţineau de intimitatea percepută adeseori pe latura visceralităţii ei. Acum, printr-un pas făcut în lateral, dar care, în ordinea valorii, e un pas înainte, poemul devine o reflecţie cu acute nuanţe filozofice, irigat de apele amniotice ale unei melancolii conştientă de propria precaritate. Prin repetate, neobosite răsuciri spre sine ale eului, tăria, forţa, amploarea sensului sunt potenţate de semi-tonurile unui vaier existenţial absorbit, la rândul lui, de eleganţa versului şi de subtilitatea modulării vocii.” (Mircea Mihăies)