Baraba

Ar dori mult să creadă şi el: pentru că e un om singur, pentru că n-a cunoscut indurarea, pentru că nu înţelege nici el de ce a fost eliberat în locul Celuilalt, al Nevinovatului. Pentru că a fost de faţă, pe Golgota, la răstignire, deşi nimeni nu-şi va mai aminti de asta. Pentru că are la gât o tăbliţă pe care un condamnat îi scrijeleşte semne de neînţeles, un nume pe care îl poartă cu cei care cred. Pentru că a aflat că El ar fi zis: "Să vă iubiţi unii pe alţii..."

Viaţa lui Isus se intersectează o singură dată, de Paşte, cu viaţa lui Baraba. Acesta "fusese aruncat în temniţă pentru o răscoală, care avusese loc în cetate, şi pentru un omor" (Luca 23, 19). Baraba a fost apoi uitat, soarta lui, de om scăpat miraculos de la moarte, n-a mai interesat pe nimeni. Un personaj episodic şi atâta tot. Un scriitor suedez a avut ideea să răstoarne perspectivă şi să-l transforme pe Baraba în personaj principal.