Brocart de toamnă

Splendoarea melancolică a toamnei japoneze pe muntele Zao aduce cu sine iubirea, iertarea și vindecarea, într-un roman care atinge notele cele mai acute ale sensibilității.

Când dragostea aparent indestructibilă care îi unește pe Aki și pe Yasuaki este spulberată într-o clipă, asemenea unui „vas făcut țăndări“, viețile celor doi se despart. Drumurile lor nu se vor mai întretăia decât o dată, la zece ani după durerosul divorț. Dar scurta lor întâlnire se dovedește a fi un nou început: dezvăluindu-și, cu înțelepciunea maturității, gândurile tăinuite și sentimentele de nemărturisit, ei își ispășesc prin confesiune vina de a nu fi luptat pentru dragostea ce îi lega.

„Povestea unei iubiri tradate, spusa cu o delicatete uluitoare.“ — The Washington Times

„Un roman de o gratie desavârsita.“ — San Francisco Cronicle

„Brocart de toamnă demonstrează într-un mod strălucit de ce este Teru Miyamoto venerat în Japonia.“ — Kirkus Reviews

„Un roman răvășitor, în care Teru Miyamoto investighează resorturile intime ale relațiilor de cuplu.“ — Mostly Fiction

„O carte de o frumusețe zguduitoare și de o intensitate rareori redată cu atâta emoție [...]; o poveste scurtă, lucidă și precisă, care atinge inima și mintea cititorului cu egală acuratețe.“ — El País

TERU MIYAMOTO s-a născut în 1947, la Kobe. După absolvirea Facultăţii de Litere a Universităţii Otemon Gakuin, devine copywriter. În 1970 începe să scrie, iar în 1972 renunţă la cariera în publicitate, dedicându-se în exclusivitate literaturii. În 1977, romanul său Doro na Kawa (Râul tulburat) primeşte prestigiosul Premiu Osamu Dazai. Un an mai târziu, Hotarugawa (Râul licuricilor) este distins cu Premiul Akutagawa pentru cel mai bun roman. În 1982 vede lumina tiparului Brocart de toamnă (Kinshu; Humanitas Fiction, 2012), iar în 1984, Vis de primăvară (Haru no yume; Humanitas Fiction, 2022). Romanul Yushun (Un cal frumos, 1986) a fost distins cu Premiul Eiji Yoshikawa. Următoarele romane ale lui Teru Miyamoto se bucură de același constant succes de critică şi de public, consacrându-l drept unul dintre cei mai importanţi autori niponi contemporani: în 1989 publică Yumemidori no hitobito (Oamenii de pe strada viselor), în 1990, Ruten no umi (Marea greutăţilor), iar în 1995, romanul Maboroshi no Hikari (Lumina fantomatică), ecranizat în acelaşi an de Hirokazu Koreeda.