Cartea de debut a istoricului Eugen Marola, cunoscut pentru articolele sale din revista Historia despre viata cotidiana bucuresteana, ofera o perspectiva originala si inedita asupra aproape celor doi ani de ocupatie a Bucurestiului de catre Germania si restul Puterilor Centrale, in timpul Primului Razboi Mondial. Autorul arata ca "vanatoarea de vrajitoare” si cautarea “tapilor ispasitori” in randul minoritatilor etnice si al comunitatilor defavorizate a fost o constanta si a acelei perioade tragice de istorie, ani care au dat nastere insa si unei superbe solidaritati intre locuitorii Bucurestiului. Inimaginabilele suferinte ale Capitalei din acea vreme ne invita la o comparatie cu provocarile istoriei actuale.
Cartea de debut a istoricului Eugen Marola, cunoscut pentru articolele sale din revista Historia despre viata cotidiana bucuresteana, ofera o perspectiva originala si inedita asupra aproape celor doi ani de ocupatie a Bucurestiului de catre Germania si restul Puterilor Centrale, in timpul Primului Razboi Mondial. Autorul arata ca "vanatoarea de vrajitoare” si cautarea “tapilor ispasitori” in randul minoritatilor etnice si al comunitatilor defavorizate a fost o constanta si a acelei perioade tragice de istorie, ani care au dat nastere insa si unei superbe solidaritati intre locuitorii Bucurestiului. Inimaginabilele suferinte ale Capitalei din acea vreme ne invita la o comparatie cu provocarile istoriei actuale.
“Pe langa sunetul clopotelor, bucurestenii erau instiintati de alarma aeriana si prin fluieratul prelung al sergentilor de oras. In momentul declansarii alarmei, „toti locuitorii sunt obligati sa inchida absolut toate luminile electrice si de gaz aerian (gazometrele), cum si lampile cu gaz, inlocuind peste tot cu lumanari sau candele”. De asemenea, aveau obligatia de a intra in casa, „spre a fi feriti nu numai de proiectilele aeronavelor inamice, dar chiar de proiectilele tragatorilor nostri”. - Daniel Cain
Validate your login