Bulevardele Bucureştene până la primul Război Mondial

Artere complet noi, ale căror intenţii, proiecte şi realizări efective s-au derulat pe parcursul multor decenii, începând cu Regulamentul Organic, ele exprimă poate cel mai bine, prin ele însele şi prin consecinţele imediate sau de durată, ideile municipalităţii de transformare a oraşului şi de configurare a spaţiului urban modern. Volumul este structurat în trei părţi.

Prima parte analizează aspectele legate de proiectarea fiecărui bulevard, prezentate în ordine cronologică, precum şi a celor legate de regularizarea Dâmboviţei, care a fost însoţită de formarea spaţiului public al splaiurilor. Partea a doua înscrie bulevardele în funcţionalitatea complexă a structurii urbane, în formare, a oraşului modern; semnalează generarea, ca urmare a proiectării noilor artere, a unor masive restructurări urbane şi a amplasamentelor pentru câteva importante clădiri publice; ilustrează modul de constituire a noului spaţiu public. Ultima parte urmăreşte realizarea bulevardelor şi modul de asimilare treptată de către societatea bucureşteană.

Nicolae Lascu este arhitect, profesor la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, Departamentul Istoria & Teoria Arhitecturii şi Conservarea Patrimoniului, membru al Comisiei de Istorie a Oraşelor din România, vicepreşedinte al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice. Activitatea didactică şi interesul de cercetare, materializat prin cărţi, studii şi articole publicate în România şi în alte câteva ţări, sunt îndreptate spre istoria arhitecturii şi a oraşelor din România secolelor XIX şi XX.