Bunul, răul şi urîtul în cinema

„Cum funcţionează filmele? Dacă le vezi aşa cum trebuie – adică la cinema, fără întreruperi – filmele ţi se întâmplă. Întâmplările din ele rămân întipărite în programul zilei tale, undeva între celelalte întâmplări pe care le-ai trăit şi cele pe care le vei visa la noapte. Nici cărţile (care necesită operaţia de transformare a cuvintelor în imagini şi întâmplări), nici teatrul (unde ţi-e mai greu să pierzi conştiinţa civilizatoare a faptului că urmăreşti un joc), nici muzică pop (extrem de puternică, dar fără bonusul acela al puterii conţinute în fapte, întâmplări şi personaje; şi apoi, filmele conţin şi muzica), nici măcar evenimentele sportive (din nou, elementul acela de joc, care nu dispare cu totul, oricât de mare ar fi investiţia ta emoţională) nu ţi se întâmplă în felul ăsta, la intensitatea asta. Poate că şi de-aici vine vorba că oricine e critic de film: cine să ştie mai bine ca tine ce ţi s-a întâmplat? “(Andrei Gorzo)