Casa omului, casa Domnului. Elemente de arta populara romaneasca

Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, la Editura Cuvântul Vieții a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a apărut lucrarea intitulată „Casa omului, Casa Domnului. Elemente de artă populară românească”.

Volumul este întocmit de patru specialiști în domeniul patrimoniului cultural: Doina Dascălu – Ișfănoni (istoric și teoretician de artă, etnolog și coordonatorul științific al lucrării), Ana Dumitran (istoric, muzeograf, inițiator și coordonator al secției Museikon a Muzeului Național al Unirii Alba Iulia), Adriana Scripcariu (istoric de artă, inițiator și coordonator al Școlii de la Piscu, care pune în valoare patrimoniul cultural în context educațional) și Ion Cornel Bălosu (muzeograf-etnograf, fost coordonator al secției de etnografie a Muzeului Olteniei).

Contribuții semnificative în apariția acestui volum au avut: monahia Atanasia Văetiși și preotul Mihail-Simion Săsăujan (coordonatori proiect editorial), Sebastian Nazâru (redactor), Ionuț Vișan (corector), Daniel Mihail Constantinescu (grafică) și Cristina Constantina Cristea (tehnoredactare și prelucrare imagine).

Lucrarea evidențiază adevărata valoare a obiectelor de patrimoniu, care este nu numai una estetică, ci mai cu seamă una identitară. Prin intermediul textului și al imaginii, lucrarea își propune să analizeze creația artistică din lumea satului românesc, oprindu-se asupra patrimoniului cultural mobil. Cele patru secțiuni sunt dedicate pictării icoanei pe sticlă, prelucrării lutului (ceramica țărănească), prelucrării lemnului (cruci funerare, troițe, pristolnice) şi prelucrării fibrelor textile (costumul popular).

Obiectele de artă populară românească care pot fi admirate în paginile acestui volum aparțin unor mari muzee publice, deținătoare ale unor impresionante colecții de artă țărănească, care ne-au acordat permisiunea de a publica imagini cu aceste piese de patrimoniu. Adresăm mulţumiri, în primul rând, Muzeului Național al Satului Dimitrie Gusti, un partener constant al Arhiepiscopiei Bucureștilor și al Patriarhiei Române, dar şi Muzeului Olteniei, Secția Etnografică, Muzeului Național al Țăranului Român și Muzeului Unirii din Alba Iulia, secția Museikon.

Nu în ultimul rând, publicarea lucrării a constituit un bun prilej pentru a valorifica piese din câteva colecţii mai puţin cunoscute cercetătorilor domeniului, precum colecția Patriarhiei Române, colecția Mănăstirii Stavropoleos și colecția Mănăstirii Zamfira. Cititorilor le adresăm invitaţia de a redescoperi acest tezaur care vorbeşte despre noi înşine, despre fiinţa noastră cea mai intimă.