Chemarea mâinilor negative
Editura | Spandugino |
---|---|
ISBN | 9786306543205 |
Număr de pagini | 256 |
Formatul cărţii | 14.5 x 20.5 vm |
Tip copertă | Cartonata |
Data apariției | 2023 |
„Acest volum se țese în jurul a trei filme – două ale lui Marguerite Duras: Les mains négatives și Le camion (Mâinile negative și Camionul) și unul al lui Marcel Carné: Les Visiteurs du soir (Oaspeţi de seară) –, pe care le confruntă cu enigmaticele mâini negative care ne întâmpină în peșterile pictate din Franța și din nordul Spaniei și, respectiv, cu piesa L’Impromptu de Versailles (Impromptu‑ul de la Versailles) a lui Molière și cu romanul durasian Le ravissement de Lol V. Stein (Răpirea lui Lol V. Stein). În primul caz, relația dintre film și semnul preistoric este stabilită de creator, care o proclamă prin titlu. În ultimele două, ea este propusă de interpret. Apropierea dintre filmul Camionul și piesa lui Molière pricinuiește reflecții asupra raportului dintre criza existențială și impromptu și asupra modului în care ar putea fi definit impromptu‑ul filmic. Alăturarea filmului produs de Carné în anii întunecați ai Ocupației și a istorisirii centrate pe Lol V. Stein a lui Duras este o ipoteză/aventură de lectură. În toate cele trei cazuri, existența difuză a creatorului într‑un spațiu cultural infinit extensibil, cu urmările ei posibile, se află în focarul analizei.”
Ceea ce reunește imaginile, textele, filmele și autorii despre care este vorba în acest volum e intensitatea recepției pe care o comandă. Uneori, această intensitate se impune de la sine – în cazul mâinilor conturate obsedant în culoare de acum treizeci de mii de ani; în cazul filmului Oaspeți de seară, narând neașteptat o legendă a ocupării și a suprimării; sau în cazul textului Răpirea lui Lol V. Stein, a cărui eroină, surprinsă de nenorocire, a uitat, în mod straniu, să sufere. Alteori, ea trebuie reconstituită, descifrând, sub ascunzișul textului sau al filmului, împrejurări, îndoieli și certitudini greu cucerite și sobru asamblate. Intensitatea poate fi, de altfel, forma dominantă a receptării unui creator pe ansamblul creației sale. Este cazul lui Molière, al lui Duras și al lui Carné deopotrivă. Toți trei și‑au văzut epoca mai acut și mai departe decât contemporanii lor, toți trei au fost expuși unor bătălii literare (respectiv cinematografice) de o înverșunare ieșită din comun, toți trei își au în Franța admiratorii și negatorii deopotrivă convinși.
Sanda Golopenția
Validate your login