Despre rugaciunea inimii

Volumul al III-lea din Colecția „Comorile Filocaliei” cuprinde următoarele texte despre rugăciunea inimii:

Rugăciunea pe care mintea o face în inimă – Sf. Grigorie Sinaitul;
Poarta vieții și a morții: luarea-aminte și rugăciunea – Sf. Simeon Noul Teolog;
Rugăciunea de pomenire a Domnului Iisus Hristos – Calist și Ignatie Xanthopol;
Despre rugăciune, trezvie și paza inimii – Nichifor din Singurătate;
Rugăciunea inimii – Calist și Ignatie Xanthopol;
Meșteșugul liniștirii prin rugăciune – Calist Angelicude;
Rugăciunea lui Iisus sau mintea deasupra inimii – Filocalia 8;
Inima omului ca Eden lăuntric – Calist Patriarhul;
Maxime și cugetări despre Rugăciunea inimii.

Despre rasuflare – p. 15/ e x t r a s

Ca trebuie sa-ti infranezi rasuflarea, e martor Isaia Pustnicul si multi altii. Acela zice: „Tine-ti mintea cea nestatornica”, adica impinsa si imprastiata de puterea potrivnica ce s-a intors din nou dupa Botez, pentru nepurtarea ta de grija, impreuna cu alte duhuri mai rele decat cele dintai (Matei 12, 45). Iar altul zice: „Monahul trebuie sa aiba pomenirea lui Dumnezeu in loc de rasuflare”. Altul, iarasi, ii cere ca dragostea de Dumnezeu sa ia inaintea rasuflarii lui. Noul Teolog zice: „Strangeti narile nasului, ca sa nu rasufli in voie”. Iar Scararul cere: „Pomenirea lui Iisus sa se uneasca cu rasuflarea ta si atunci vei cunoaste folosul linistirii” (Scara, cap. 27). Apostolul de asemenea marturiseste ca nu el, ci Hristos traia in el (Galateni 2, 20), lucrand si facandu-l sa rasufle viata dumnezeiasca. Iar Domnul zice: „Duhul sufla unde voieste” (Ioan, 3, 8), slujindu-se de chipul suflarii vantului sensibil.

Caci am ajuns curati, primind arvuna Duhului si cuvantul cel inauntru sadit ca o samanta, cum zice Iacov, fratele Domnului (Iacov 1, 21), sadita si intarita prin impartasirea cea neimpartasita care ne indumnezeieste in chip neamestecat si fara sa se micsoreze Cel preaplin de bunatate. Dar nepurtand grija de porunci, ca pastratoare ale harului, am cazut iarasi in patimi, si in loc de rasuflarea Duhului Sfant, ne-am umplut de suflarea duhurilor rele. Si e vadit ca de la acestea vin cascatul si lenea, cum zic Parintii. Dar cel ce a dobandit Duhul si a fost curatit de catre El, e incalzit si primeste de la el suflarea vietii dumnezeiesti si de la El graieste, prin El cugeta si se misca, dupa cuvantul Domnului: „Ca nu voi sunteti cei ce graiti, ci Duhul Tatalui Meu, Care graieste in voi” (Matei 10, 20). Dar cel ce are pe cel dimpotriva si e stapanit de el, face si graieste cele dimpotriva.