Comunitatea terestră

„Pământul este cel care dă numele vieții. Fără el, umanitatea strălucește prin anonimatul său. Conferindu-i numele său umanității, Pământul se deleagă în ea și primește de la ea confirmarea propriei poziții, singulare, dar fragile, vulnerabile și parțiale, cel puțin în raport cu celelalte forțe ale universului – animalele și plantele, obiectele, virusurile și moleculele, divinitățile, tehnicile, materialele și așa mai departe. Prin urmare, nu există comunitate de viață decât prin numire, delegare, împărtășire și reciprocitate. Dar dacă omenirea se deleagă pe sine în lume și primește de la aceasta confirmarea propriei sale ființe, precum și a fragilității sale, atunci diferența dintre lumea umanilor și lumea nonumanilor nu mai este o diferență de ordin extern. Opunându-se lumii nonumane, umanitatea se opune sieși. Pentru că în relația pe care o avem cu nonoamenii se manifestă în cele din urmă adevărul a ceea ce suntem.” - Achille Mbembe