Copilul care auzea muzica stelelor

Ilustrații de Baptistine Mesange

O poveste siderală despre tonurile și tonalitatea celor ce ne înconjoară.

Siderați vor fi cititorii acestei povești solare și selenare deopotrivă.Un băiețel oarecare, care ar fi putut fi la fel de bine o fetiță, purtând unul sau chiar toate numele, auzea necontenit cântecele stelelor. Liricitatea armonică a muzicii reușea să îl înalțe într-o așa măsură încât părea decăzut din respectul datorat celor telurice. Dar nu, acesta doar se scălda în minunăția reverberantă a sunetelor.

Inexplicabil, sonoritatea tindea la inaudibilitate, iar muzica ce îi inunda urechile până atunci se risipea. În zadar încercase micuțul să își „boteze” din nou urechiușele, întrucât acestea nu mai captau acordurile stelelor, deși erau perfect sănătoase, după cum îl asigurase chiar și un doctor.

Într-o zi, după ce orele de școală s-au scurs, auzise cântecul său preferat, cântul Stelei Ciobanului – dar nu fredonat de Stea, ci de domnul Octav, personalitate ce se aseamănă cu Socrate, atât prin dialog, cât și prin atitudine. Cântând împreună, determină steaua să-i acompanieze. Descoperiseră deci modalitatea prin care ar putea reda glasul stelelor.

Astfel debutează călătoria lor astronomică, astrală, muzicală și spectrală, al cărei țel ar fi imortalizarea portabilă, prin intermediul portativelor, a hărții cerului. Existând 88 de constelații, efortul se arată herculean, însă, treptat, cei doi ajung în postura de dirijori, de îndrumători, având în al lor mic cor (cer) celest atât copii, cât și părinți. Senin și sublim, reușesc să încânte stelele într-o așa măsură încât chiar și ele au reînceput să cânte – ori să fie auzite.

Dincolo de simplitatea și frumusețea construcției textului, de atenția acordată numelor personajelor (domnul Octav întruchipând octava și trepetele ce trebuiesc atinse pentru „aselenizarea” în proximitatea fiecăreia din cele 88 de constelații; Celeste, care este, pentru erou, celestă), povestea nu doar că invită la o reconsiderare a notațiilor folosite pentru a ilustra, arăta ori plasa un corp în spațiu și timp, dar reușește și să demoleze orice fel de prejudecată, prin modul în care toți îl ascultă fascinați pe domnul Octav, dar și să împace orice ființă cu înfățișarea care îi este dată – pistruii nu sunt, de altfel, decât stele pe pielea noastră. Cu toții suntem corpuri celeste.