Craii de Curtea-Veche

"Imn al prieteniei, al trecerii torţelor, Craii de Curtea-Veche reconstituie pentru noi o lume şi o istorie în care contemporanii ei nu s-au recunoscut. Acele petreceri la birturi de margine, peregrinările nocturne prin mahalalele chtonice, personajele pitoreşti din fundal, forfota lumească, saţiul unor interioare ni se impun acum ca un basm cu nesfârşite sugestii, intră în albumul nostru de familie." (Barbu Cioculescu)

„Această lucrare a rămas, în chip deznădăjduitor, foarte mult timp pe şantier, adesea întreruptă, niciodată abandonată. Spovedania lui Pantazi m-a chinuit mult, sfârşitul ei mi-a cerut cea mai mare sforţare şi nu s-a înfăţişat decât foarte penibil,într-un târziu. Pentru a fi însăilate, ultimele trei părţi mi-au cerut nouă ani de muncă. Oricare vor fi satisfacţiile pe care această lucrare mi le va da în continuare, există una singură, pe care o am şi pe care o voi preţui întotdeauna, înaintea oricărei alteia: aceea a dificultăţii învinse. Am auzit şi citit că, odată realizată, o operă încetează a mai plăcea autorului ei. La mine e dimpotrivă."
Mateiu I. Caragiale, Jurnal