Adevărata provocare este aceea de a recunoaşte şi utiliza înţelegerea de care dispunem cu privire la diferenţele dintre sexe pentru a-i ajuta pe copii, fără a preschimba aceste diferenţe în profeţii autoîmplinite.
Utilizând numeroase date din domeniul neuroştiinţelor, Lise Eliot argumentează faptul că micile diferenţe existente la naştere între creierul băieţilor şi creierul fetelor se amplifică odată cu trecerea timpului, pe măsură ce părinţii, educatorii şi prietenii întăresc în mod inconştient stereotipurile de gen. Copiii înşişi exacerbează diferenţele dintre ei, exersându-şi în mod constant aceleaşi circuite nervoase şi ieşind doar rareori din zona de confort: băieţii sunt fascinaţi de maşini şi de jocul cu mingea, iar fetiţele se joacă ore în şir cu păpuşile. Autoarea demontează stereotipurile, nuanţându-le: băieţii nu sunt, de fapt "mai buni la matematică", ci la anumite tipuri de raţionament spaţial. Fetele nu sunt din naştere mai empatice decât băieţii; lor pur şi simplu li s-a permis să îşi exprime mai mult sentimentele.
Desigur, genele şi hormonii joacă un rol important în crearea diferenţelor de gen, însă factorii sociali – felul în care le vorbim fetelor şi băieţilor noştri sau felul în care le încurajăm spiritul de aventură – se dovedesc a fi mult mai puternici decât am realizat până acum. Într-o lume din ce în ce mai complexă şi mai competitivă, trebuie să cultivăm mai mult inteligenţa emoţională a băieţilor şi înclinaţiile tehnice ale fetiţelor.
Validate your login