Cubul. Jocul care a captivat lumea

Cândva, într-o cămăruță dezordonată din Budapesta, unui tânăr arhitect i-a venit o idee. Dar pe atunci, în 1974, Ernő Rubik nici nu bănuia că forma suplă și articulată pe care se străduia s-o perfecționeze se va transforma într-un fenomen planetar.

Cartea lui e și nu e autobiografie, e și nu e joc, e și nu e puzzle. După cinci decenii în care existența aproape că i s-a confundat cu jucăria logică 3D pe care a creat-o din pură curiozitate, Rubik privește în urmă și scrie onest, cu emoție și un strop de umor, despre ce înseamnă să te lași sedus de frumusețea unei probleme, să jubilezi în fața eleganței sau a gingășiei sale, despre cum joaca e unul dintre cele mai serioase lucruri din lume, despre arta de a pune întrebări, despre cum nu complexitatea, ci abia simplitatea e un mister. Citind povestea omului din spatele Cubului, pătrundem în atmosfera unui apartament budapestan de la începutul secolului XX, descoperim frumusețea furtunilor de pe Lacul Balaton, aflăm cum a fost nevoit să conviețuiască cu pirateria în plină isterie pop culture și ce părere are despre capcanele umane ale inteligenței artificiale. Însuflețit de bucuria inepuizabilă de a ține mișcarea în palme, Rubik, inventator și amator înnăscut, se hârjonește cu propria creație scriindu-i o scrisoare de iubire. Și, totodată, ne invită să ne întrebăm neîncetat: „Dar dacă…?“