Cum să supravieţuim duhovniceşte în lumea de astăzi

În anii celui de-al Doilea Război Mondial, trăind deplin cuvintele propovăduirii sale, el ne spune: Toate cele de acum vor trece, dar nu vor trece sufletul meu și Împărăția lui Dumnezeu, de care mă împărtășesc aici, pe pământ. Suntem datori să ne pregătim pentru viața de apoi și pentru asumarea ideii că moartea pentru Hristos este calea către viața cea adevărată, autentică, reală. Suntem datori să ne folosim de toate ca unii care nu se folosesc, nu trebuie să ne facem din bunătățile pământești bunătăți adevărate – și atunci credința va începe să aibă pentru noi o cu totul altă însemnătate decât aceea pe care i-o dădeam mai înainte. Așadar, credința este dar al lui Dumnezeu, pentru care trebuie să ne rugăm; credința depinde de felul în care ne smerim, și căile ce duc la credință trec prin aducerea-aminte de moarte, prin nelipirea de bunătățile pământești și nici măcar de viața în această lume, prin pregătirea sufletească de moartea pentru credința în Hristos.