De veghe între cărţi. Scriitori contemporani

Volumul se aşază în continuarea precedentelor mele culegeri de comentarii critice şi eseuri: Literatură română contemporană – secţiuni, 1994; Cărţile deceniului 10, 2003; Cărţi de ieri şi de azi, 2007; Literatură română contemporană. O panoramă, 2008; Literatură română contemporană. Prelungiri, 2010; Divagări (in)utile. Viaţă şi literatură, eseuri, 2012; Oglinda şi drumul. Prozatori români contemporani, 2013; Vitraliul şi fereastra. Poeţi români contemporani, 2015. Ar fi urmat o carte cu texte exclusiv despre critici şi istorici literari. Am renunţat la idee. Am inclus aici şi comentarii la proză şi poezie scrise după 2013, respectiv 2015.
Textele au apărut, la vremea lor, în reviste literare – România literară, Apostrof, Viaţa Românească, Tribuna, Steaua, Contemporanul. Ideea europeană, 22/Bucureştiul cultural etc. Întregi ori comprimate, intră acum într-o nouă relaţie şi-şi sprijină unul altuia enunţurile.
E vorba, şi de data aceasta, despre cărţi pe care le-am citit, cu o subiectivitate hazardată şi manipulată, în ultimii ani. Subiectivitate istorică o numea cineva. Am ales eu însămi cărţi, au ales redacţiile sau, nu în cele din urmă, autorii care mi le-au trimis.
Introduc, mai întâi, câteva Divagări – eseuri despre Starea literaturii; survolări ale unor mari teme, dar şi propuneri de noi instrumente de lucru. Şi de data aceasta, textele mele trimit, firesc, unele la celelalte. Gândirea vieţii printre cărţi este una în mişcare – conexează, se întoarce din drum, repetă, revine cu nuanţe, remaniază discret în pas cu mereu alte lecturi. Răzgândirea ţine şi ea aproape.
În secţiunea Scriitori şi cărţi, ordonată pur şi simplu alfabetic, după numele autorului, abordarea e când schiţă de portret, când comentariu axat pe o singură carte ori pe mai multe. Ca întotdeauna, oricâte asemănări aş contabiliza şi oricâte chenare aş inventa, până la urmă mi se impune din nou constatarea că avem de-a face cu singurătăţi.