Dicționar paralel englez-român de termeni muzicali (vol. 1) (A-N)

Cartea impresionează datorită dimensiunilor cantitative (cca 1800 de pagini în format A4 ~alături de volumul II, peste 6900 de termeni, peste 580 de figuri complexe executate de autor cu talent și competență etc.), dar și prin remarcabila calitate de sinteză care îi conferă o mai mare densitate informațională.

Acest dicționar iese din tiparul documentelor din categoria sa și capătă, pe alocuri, anvergura unui dublu tratat de muzică. Trebuie remarcate o serie de contribuții originale ale autorului: 1) ideea de dicționar bilingv „paralel” (punerea în corespondență biunivocă a două dicționare distincte: englez și român); 2) sistematizarea termenilor muzicali și corelarea multiplă a acestora; 3) tratarea exhaustivă a înrudirii (relaționării) tonalităților; 4) abordarea originală a comunicării prin muzică (sunt identificate cca. zece tipuri de „canale”): detalierea aspectelor limbajului muzical, tratarea semanticii muzicale prin prisma teoriei „cifrului semantic”, identificarea tipurilor de comunicare conotativă și deonotativă (aceasta din urmă incluzȃnd și comunicarea metaforică), o propunere de Metodă de analiză semiotică a unei lucrări muzicale; 5) analize comparative ale sistemelor muzicale dar și ale elementelor din muzică; 6) dezvoltarea unor diagrame tridimensionale pentru toate tipurile de voci ale teatrului liric; 7) o tratare exhaustivă a vocii sub cele trei aspecte polisemantice: ca sursă de sunet, ca partidă (linie melodică) și ca element cheie al rezonanței și registrației vocale; 8) gîndirea unor scheme originale de prezentare, diagrame bazate pe un tipar unic, pentru genurile muzicale americane cum ar fi blues, jazz, muzica country, muzica folk, muzica rock etc., în care se evidențiază: subgenurile, originile, fuziunile și influențele acestor genuri; 9) o expunere detaliată a categoriilor de acorduri și așezarea lor în diagrame de intercorelare complexă; 10) tratarea extinsă a sistemelor de acordaj (pitagoreic, natural / Zarlino și egal temperat) și propunerea de sute de termeni noi pentru intervalele sistemului natural complet; 11) modelarea, inspirată din organizarea multi-strat OSI (Open System Interconnection) pentru: auz, văz (citirea dintr-o privire), creație componistică, interpretare (vocală, instrumentală și dirijorală). Și lista ar putea continua.

Dicționarul este o sursă remarcabilă de informație pentru completarea materialelor didactice – mai ales ale celor de factură grafică, folosite de către profesorii de muzică. Prin modelările inedite ale fenomenelor muzicale, dicționarul poate fi plasat în centrul spațiului interdisciplinarității și poate crea noi moduri de abordare a teoriei muzicii în care să fie implicați și specialiști ai altor domenii de activitate.

Dicționarul este destinat: traducătorilor autorizați din limba engleză în limba română și viceversa, muzicologilor și cercetătorilor din domeniul muzicii, profesorilor de muzică, studenților de la academiile de muzică, elevilor din liceele de artă cu profil de muzică, muzicienilor practicanți, amatorilor de muzică având cunostințe în domeniul muzical, dar și matematicienilor, fizicienilor, cercetătorilor în audiologie și vocologie, inginerilor etc. care vor înțelege muzica și de pe pozițiile propriilor meserii și, nu în ultimul rând, oricărei persoane care simte nevoia unei incursiuni în domeniul muzicii teoretice pentru a-și lărgi sfera culturii generale individuale.