Din cuprinsul logicii. Priviri istorice si critice

De aceea este si expus in ordine primul, inaintea acestora. In ordine epistemica, insa, sau in ordine pragmatica, operarea cu compusi verifunctionali presupune credinte generale si aptitudinea de a le instantia, adica de a formula propozitii compuse singulare sprijinite pe ele. Intr-o formulare mai concisa si mai pregnanta: din perspectiva logicii, analiza propozitiilor moleculare si a rationamentelor cu ele este considerata primordiala fata de teoria cuantificarii si presupusa de aceasta. Pe cand dintr o perspectiva epistemologic-pragmatica, invers, primordiala ne apare a fi operarea cu generalitati, iar formularea si utilizarea de propozitii compuse ni se infatiseaza ca un pas secund si dependent de aceste generalitati.

Eminescu a avut de facut fata uneia din acele situatii absurde cand o idee adevarata este anevoie de sustinut pentru ca aparentele favorizeaza opinia contrara; iar strania situatie aparuse din vina lui Maiorescu. Intr-un cuvant, poetul era de parere ca Maiorescu s-a expus singur — dintr-o regretabila neglijenta — unor banuieli sau unor clevetiri nesin-cere ale adversarilor sai politici, dar pe de alta parte avea certitudinea ca eminentul profesor nu era nicidecum un plagiator, iar manualul sau de logica reprezenta la noi, in raport cu scopul in care fusese scris, o lucrare cat se poate de valoroasa. In contra-recenziile sale, asadar, Eminescu era convins ca apara o cauza dreapta, dar simtea totodata ca sansele de a-i convinge pe ceilalti de acest lucru nu sunt, din pacate, foarte mari. Autorul a fost, pana cu cativa ani in urma, profesor la Universitatea din Bucuresti, unde a predat disciplinele Logica generala, Logica discursului practic, Filosofia logicii si Teoria argumentarii.

Pentru disciplinele predate a publicat manuale si alte lucrari didactice destinate studentilor. A realizat, de asemenea, numeroase traduceri, inclusiv din reprezentanti de seama ai filosofiei secolului XX – Bertrand Russell, Karl Popper, Leszek Koakowski si altii. Textele reunite in prezenta culegere, in majoritatea lor aparute initial in periodice de filosofie si logica, sunt, tematic, de doua feluri: unele scot in evidenta si comenteaza aspecte pana acum neluate in seama sau inadecvat interpretate din istoria logicii, altele rediscuta critic concepte si probleme generale cum sunt cele de forma logica, functie de adevar, rationare inductiva si deductiva, statutul si tipologia definitiilor, particularitati ale definitiilor din domeniul dreptului. Expunerea are in cea mai mare parte un caracter netehnic, astfel incat, cu doar doua sau trei exceptii, pentru urmarirea argumentarilor dezvoltate in ea cititorul nu are nevoie decat de o initiere elementara in vocabularul si problematica logicii.