Divinopolis

Pentru un poet care pășește pentru prima dată pe tărâmul prozei, Ionuț Calotă arată dezinvoltură și originalitate, probând siguranța celui care stăpânește arta folosirii instrumentelor de scris. Prin calitatea stilistică și expresivă etalată aproape în fiecare pagină, intuiesc un parcurs încununat de succes al volumului de față. Ingenuozitatea stilistică și preocuparea pentru reflectarea multiplelor chipuri ale personajului principal sunt cel puțin două argumente solide pentru a proba talentul autorului. Divinopolis – orașul ultimului poet poate fi ecranizat sau pus în scenă de un regizor cu viziune, apt pentru interpretarea inovației provocatoare construită de Ionuț Calotă. Deloc ușoară, lectura este una care stârnește emoție, întrebări și, în ultima instanță, o întrebare admirativ-colegială: de ce atât de târziu intrarea pe câmpia largă a prozei, după ani în care autorul a umblat doar pe piscurile înalte ale poeziei?  Mihai Firică

De când s-a mutat pe strada mea, mă simt amenințat. Eram singurul ei scriitor. În comuna în care m-am născut, mi-a luat-o Constantin Noica înainte,  fiind născut în același loc și el, iar în județul Teleorman, de unde sunt, mi-au luat-o înainte mai mulți, în frunte cu Marin Preda și Zaharia Stancu. Credeam că pe strada din București, unde locuiesc, o străduță, de fapt, cu numai câteva case, o să fiu în siguranță. Când am descoperit că s-a mutat Ionuţ Calotă chiar peste drum de mine, mi-am zis: e poet, niciun pericol pentru prozatorul care sunt. Și iată-l pe Ionuţ Calotă ieșind în lume, în lumea bună a literaturii, aș spune, cu o carte de proză. O carte cum nu prea s-a mai văzut. Doldora de fantezie! O carte altfel, venită în sprijinul poeților și poeziei. Mai puțin în sprijinul meu, care mă aștept să fiu trecut pe locul doi. Adică al doilea prozator al străzii ca valoare. Ionuţ Calotă e în stare de asta. Citiți-i cartea de față și o să-mi dați dreptate. Ştefan Mitroi