Don Quijote de la Mancha (vol. 2)

Pesemne cea mai tradusă carte după Biblie, Don Quijote de la Mancha este și va rămâne un îndreptar de înțelepciune, curaj și vis nedestrămat. Moartea și convertirea umană a eroului pe patul de moarte nu înseamnă decât o repriză biologic impusă înainte de reluarea acțiunii sale revitalizante pe alte căi.

Ce a făcut don Quijote poate muri, dar ceea ce a spus el rămâne viu și apt de resurecție. E constatarea fundamentală ce se desprinde din meditațiile unui „om secret“, în vremuri de cumplită restriște, cum a fost Tudor Vianu.

Cunoașterea lui Don Quijote de la Mancha, una din cele mai mari și mai triste opere din câte a creat geniul uman, i-ar înălța pe tineri, le-ar insufla gânduri mărețe, le-ar sădi în inimă marile probleme, contribuind la îndepărtarea minții lor de veșnicul și stupidul idol al mediocrității... Tocmai această carte, cea mai tristă dintre toate, trebuie s-o aibă cu el fiecare om la Judecata de Apoi. 

F.M. Dostoievski