Duhul bălții ... şi plâng şi râd

Era convins că aici, un duh tainic și blând, trimis din ceruri, păzea cu strășnicie locurile, dar și toate vietățile care trăiau în pace și într-o armonie, pe care doar Dumnezeu ar fi putut să o dăruiască celor ce prin mila Lui, sălășuiau acolo ca o familie fabuloasă, împrăștiată peste pământuri și ape.

Fusese atât de repede fermecat de frumusețea locurilor descoperite în partea asta de lume, încât parcă n-ar mai fi vrut să plece de acolo, niciodată.

Aici, în Brăila și în preajma ei, unde Dunărea parcă își descărcase tolba cu bogății, pe care le adunase în amonte din toate țările pe care le traversase, Costas descoperise un adevărat Rai pământesc.

Se așezase pe un tăpșan cu iarbă bogată, mai depărtat de locul unde poposiseră, pentru a savura în liniște și cât mai din plin, misterioasa și parcă ireala minune din jurul său.

Vasile Munteniţă s-a născut pe 15 iunie 1952, în satul Vultureni, pe Valea Călmăţuiului. A trăit toată copilăria şi adolescenţa în Brăila, pe malul stâng al Dunării.De-a lungul vieţii, a avut nenumărate „încercări” literare, atât în poezie, cât şi în proză. Nu a publicat niciodată nimic, din motive încă nedesluşite. Debutează în 2022 cu volumul de proză Strada Braşoveni-poker, murături şi vin, apărut la Editura Paideia – Bucureşti. Tot în 2022 a apărut şi Ultimele trei vacanţe, iar în 2023, Undeva sub cer, toate la aceeaşi editură. Cele mai multe scrieri sunt despre anii copilăriei şi ai adolescenţei, pe care autorul îi consideră: cel mai frumos vis al vieţii.

Brăila lui Panait Istrati, a lui Mihail Sebastian, Fănuş Neagu şi a tuturor celor vrăjiţi şi legaţi sufleteşte de frumuseţea ei magică şi fabuloasă, se regăseşte desigur, în toată splendoarea, şi în paginile cărţilor sale.