Dumnezeu nu e mort. Interceptări. Note informative

Tu mă’nspăimânți cu visuri, și’n spaime pui vedenii,

zburdalnicul meu suflet rupându-mi-l de duh

și oasele, de moarte.

Că nu trăiesc cât veacul, să’ndur la nesfârșit;

ci lasă-mă în pace cu viața-mi găunoasă!...

Ce-i omul, că Tu Însuți l-ai ridicat în slăvi?

ce-i omul, ca Tu Însuți să nu-l scapi din vedere,

să ai un ochi asupră-i din seară până’n ziuă

și’n ceasu-i de odihnă să-l iei la întrebări?

O, până când mă’nvălui, și până când m’acoperi,

și până când n’am tihnă nici să-mi înghit scuipatul?

Dac’am greșit, ce oare să fac eu? ci spune-mi,

Tu, Cel ce pân’și gândul din om îl sfredelești!...

De ce m’ai pus pe mine să-Ți stau, eu, împotrivă,

și sarcină să-Ți fiu?

De ce fărădelegea Tu nu vrei să mi-o uiți

și pentru ce păcatul din mine nu mi-l speli?...

Și-acum, merg în pământ;

curând s-o face ziuă, dar eu nu voi mai fi.

(Iov, 7, 14-21)

Cristian Tudor Popescu (n. 1956, București), absolvent al Facultății de Automatică și Calculatoare București, este scriitor și gazetar, unul dintre cei mai prestigioși din România după 1989. Critic și istoric de film, doctor în cinematografie și media al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, membru al Uniunii Scriitorilor și al Uniunii Cineaștilor. Redactor-șef al ziarului Adevărul (1996-2005), al săptămânalului Adevărul Literar și Artistic (1992-2005), al ziarului Gândul (2005-2008), fondator al platformei Republica. Președinte al Clubului Român de Presă (2003-2008). Realizator al emisiunilor săptămânale de cultură cinematografică Cine Te Prinde (ProTV, 2005-2014) și Cinematepeca (Digi 24, 2018-2019). Declarat pe baza sondajelor de opinie, de patru ori consecutiv, ziaristul și analistul politic nr. 1 al României, în anii 2005, 2006, 2007, 2008. Deținător al premiului european pentru jurnalism ZEIT-Stiftung. Distins cu Ordine dei Giornalisti, înmânat de președintele Italiei, Carlo Azeglio Ciampi, în decembrie 2004. Premiul Congresului European de SF de la Montpellier pentru volumul Planetarium (1987), premiul de excelență al revistei Convorbiri literare (Iași, 2011), premiul academic al Uniunii Cineaștilor din România (2011), premiul „Ion Cantacuzino” pentru publicistică cinematografică (UCIN, 2015).

Cărți publicate: Planetarium (Albatros, 1987, Premiul Congresului European de SF, Montpellier); Imperiul oglinzilor strâmbe (Societatea „Adevărul”, 1993, antologie SF); Copiii fiarei (ediția I, DU Style, 1997; ediția a II-a, Polirom, 1998; ediția a III-a, Polirom, 2013); Vremea Mânzului Sec (ediția I, Cartea Românească, 1991; ediția a II-a, Polirom, 1998; ediția a III-a, Polirom, 2019); Timp mort (Polirom, 1998); Omohom. Ficțiuni speculative (Polirom, 2000); România abțibild (Polirom, 2000); Un cadavru umplut cu ziare (Polirom, 2001); Nobelul românesc (Polirom, 2002); Sportul minții (Humanitas, 2004); Libertatea urii (Polirom, 2004); Trigrama Shakespeare. Ficțiuni speculative (Corint, 2005); Luxul morții (Polirom, 2007); Cuvinte rare (Polirom, 2009); Filmul surd în România mută. Politică și propagandă în filmul românesc de ficțiune (1912-1989) (Polirom, 2011); Filmar (Polirom, 2013); Viața și Opera (Polirom, 2016).