Dumnezeu s-a născut în exil

Prefaţă de Daniel Rops
Dosarul Premiului Goncourt 1960, alcătuit de Marilena Rotaru
„Despre degradare şi risc", un text testamentar al autorului


Acuzat de a fi corupt tineretul roman prin reţetele oferite în Arta iubirii şi exilat de Augustus la marginea lumii, Ovidiu îşi petrece ultimii opt ani din viaţă la Tomis, o cetate cosmopolită, atacată de geţi şi izolată în timpul iernilor crunte. Aici, poetul latin, deziluzionat şi trist, ia contact cu barbarii, le învaţă obiceiurile şi limba, căutând răspunsuri la întrebările vieţii.

Roma şi orgiile, civilizaţia şi iubirile din tinereţe devin tot mai îndepărtate, zeităţile latine îngheaţă şi ele sub gerul teribil al iernilor dace. Un nou zeu se naşte sub cerul iudaic, aducând cu sine pacea şi nemurirea. E Fiul Omului, întrupat pentru a lua asupră-şi durerile şi speranţele omenirii. Sensurile devin atunci limpezi. Bătrân şi bolnav, Ovidiu găseşte alinare între geţii creştini, înţelegând că, asemenea lui, Dumnezeu s-a născut în exil.