Ecuatiile disperarii. Poeme

CÂNTEC DE NOAPTE

din liniştea mea vin să se adape

vieţuitoarele pustiului şi nesomnul tău

şi vântul bezmetic alunecând peste ape,

şi strigătele barbarilor cu lame în oase

dansând, sub cortul nopţii, în piaţa publică

vin câinii de patrulă amuşinând prezentul

ca pe un trup, la ţărm de mare aruncat,

şi urbea somnolentă îşi scutură orientul

spre-apusul în derivă, peste liniştea mea

din care, lent şi statornic, vin să se adape

vieţuitoarele pustiului şi nesomnul tău.