Eseu despre prejudecati sau Despre influenta opiniilor asupra moravurilor si fericirii oamenilor

Paul Henri Thiry, baron d’Holbach (1723-1789), savant, filozof materialist, enciclopedist de origine germana, dar de limba franceza, a fost cunoscut mai ales ca fiind primul ateu autodeclarat din Europa. Dispunand de o mare avere, a facut din locuinta sa din Paris un loc in care-si dadeau intalnire o seama de scriitori valorosi ai epocii: Georges-Louis Leclerc Buffon, Denis Diderot, Claude-Adrien Helvetius si altii. A promovat operele si gandirea unor filosofi englezi precum Thomas Hobbes, Anthony Collins, John Toland, Thomas Gordon. Insusi baronul scria lucrari filosofice, unele dintre ele fiind mult mai indraznete decat ale tuturor celorlalti. In orice caz, cele mai multe dintre cartile sale nu au fost semnate, aparand anonim. Foarte putine dintre operele sale au scapat de condamnarile Parlamentului din Paris si de punerea lor sub obroc de catre Roma.

*

Eseul despre prejudecati este publicat in 1770 sub pseudonimul Dumarsais si, cum era de asteptat, a declansat un scandal public. Critica lui d’Holbach se indrepta, pe de o parte, impotriva tendintelor tiranice ale monarhiei franceze, iar pe de alta parte impotriva superstitiei, fanatismului si a ignorantei in general. Filosoful indrazneste sa propuna o morala eliberata de religie, realizand ceea ce este considerat primul sistem de metafizica materialista din istoria gandirii europene.

Faptele ne demonstreaza ca nu exista in lume vreo constitutie strict ordonata, bine alcatuita, ci tot felul de forme de guvernare dezorganizate, intrucat legile sunt alcatuite in asa fel incat abuzurile conducatorilor fac sa nu existe o egalitate in drepturi cu supusii. Legea, care reprezinta suma vointelor societatii, ar trebui sa aiba drept scop a-l indruma pe om spre indatoririle sale, adica spre stima celorlalti, in definitiv spre interesul general al societatii. Dar, pentru a atinge acest scop invariabil, sunt necesare trei conditii: libertatea fara exceptii, garantarea proprietatii si sigurantei fiecaruia, o guvernare puternica si prietena a luminilor.

 

Putinatatea cartilor, pretul enorm al operelor cu adevarat bune care existau pe piata faceau ca stiinta si cunoasterea sa fie apanajul unui cerc restrans de oameni, aproape intotdeauna interesati sa abuzeze de superioritatea lor, in timp ce restul natiunii zacea cuprinsa de letargia prejudecatilor politice sau religioase. Poporul afla doar cateva adevaruri, care nu puteau dauna ambitiei conducatorilor. Daca se intampla sa iasa in fata vreun individ virtuos, un Socrate care sa-si cheltuiasca talentul pentru a lumina poporul, pentru a-l instrui si inarma cu ratiune contra prejudecatilor si pretentiilor sarlatanilor, preotii si tiranii isi dadeau mana si isi conjugau efortul pentru a-l trimite la moarte.

Paul Henri Thiry, Baron d’Holbach