Etajul o mie

    Desi pare a avea o viata fara cusur, LEDA COLE este in secret dependenta de un drog pe care n-ar fi trebuit sa-l incerce niciodata si de un baiat pe care n-ar fi trebuit sa-l atinga nicicand.
    Lumea minunata si lipsita de griji a lui ERIS DODD-RADSON se naruie cand o tradare cu consecinte sfasietoare ii distruge familia.
    Munca pe care RYLIN MYERS o presteaza la unul dintre etajele situate cel mai sus o atrage intr-o lume – si o poveste de dragoste – pe care nu si-a imaginat-o niciodata... Dar, oare, care va fi pretul pe care va trebui sa-l plateasca pentru aceasta viata?

    WATT BAKRADI e un tehnician genial, care ascunde un secret: el stie totul despre toti. Dar cand e angajat ca spion de o fata de la etajele superioare, se trezeste prins intr-o complicata retea de minciuni.

    Si locuind deasupra tuturor, la etajul o mie, e AVERY FULLER, fata creata genetic pentru a fi perfecta. Fata care se pare ca le are pe toate – si care totusi e chinuita de singurul lucru pe care nu-l poate avea.

    Intr-o lume sofisticata si debordand de lux, printre inovatii tehnologice care pur si simplu iti taie rasuflarea, cinci adolescenti se lupta sa-si gaseasca locul in varful lumii. Dar cand ajungi atat de sus, nu ai unde sa mergi decat in jos...

    KATHARINE McGEE s-a nascut in Houston, Texas. A studiat literatura engleza si franceza la Princeton si a obtinut o diploma de masterat la Stanford. In timp ce locuia in New York, intr-un apartament de la etajul al doilea, a inceput sa viseze cu ochii deschisi la zgarie-nori... si apoi s-a apucat de scris. Etajul o mie este primul ei roman.

 

    „RYLIN

 

    Rylin statea la tejgheaua chioscului de gustari din gara, fara sa fie constienta ca, la cativa   kilometri deasupra ei, toti copiii bogati se agitau pentru petrecerea aniversara a lui Eris Dodd-Radson, pe care Avery Fuller o gazduia in seara asta. Dar, chiar daca Rylin er fi stiut, numele acelea nu ar fi insemnat nimic pentru ea. Nu stia decat ca era prea devreme ca sa se trezeasca intr-o dimineata de sambata.

    Cu toate acestea, era aici, la o slujba care parea cumva mai rea decat inainte. Daca asa ceva era macar posibil.

    Rylin lucrase pentru Cord toata saptamana. Nu-i mai luase din Spite dupa acea intalnire de gradul zero si dupa sarutul la care chiar nu trebuia sa se mai gandeasca. Totusi, in fiecare dimineata, anunta la chioscul din gara ca era bolnava si se indrepta spre etajele superioare ale Turnului, catre locuinta Anderton. Chrissei si lui Hiral le spunea ca o facea pentru bani — cu care reusise sa plateasca chiria pe ultimele luni si sa evite sa fie evacuate. Hiral ii spusese ca inca nu reusise sa vanda Spitele. Ei nu prea ii pasa. Cumva, isi dorea sa nu le fi furat.

    Totusi, daca voia sa fie sincera cu ea insasi, banii nu erau singurul motiv pentru care ramanea. Si Cord era o parte din motiv. Ceva se schimbase intre ei, ceva nerostit si derutant, iar Rylin era curioasa in privinta asta. El venea devreme acasa dupa-amiaza si mereu statea de vorba cu ea pret de cateva minute in timp ce se pregatea sa plece, punandu-i intrebari despre familia ei, despre serviciul de la gara, voind sa stie de ce renuntase la scoala. Cumpara mai multe pungi de Gummy Buddies si le lasa pe tejghea. Odata il surprinsese dormind pe canapeaua din sufragerie, cu un zambet melancolic pe chip, acelasi zambet pe care il vazuse cand il surprinsese uitandu-se la inregistrarile holografice ale familiei. Cord parea diferit doar cand Brice era prin preajma, prefacandu-se a fi mai dur, de dragul fratelui sau. Abia astept sa plece din nou, se trezi Rylin gandind; dar desigur ca nu conta, pentru ca, odata ce Brice pleca, il urma si ea.

    Apoi, ieri, Buza — seful ei de la chioscul din gara — o sunase pe Rylin, refuzand sa o lase sa-si mai ia concediu medical, indiferent de ce spunea bagheta medicala. „Ori te duci la spital, ori te intorci la munca", mormaise el si inchisese. Rylin ii daduse mesaj lui Cord ca nu mai putea sa vina, simtindu-se surprinzator de dezamagita.

    Acum, iat-o inapoi in realitatea urat mirositoare si deprimanta. Era totusi mai bine, se asigura ea. Mai bine sa plece acum, cat mai avea o slujba adevarata, decat sa fie concediata ori de cate ori Brice pleca din oras si sa nu mai aiba unde sa se duca.

    - Myers! Fii mai vesela! ii spuse Buza cand trecu pe langa ea.

    Rylin isi inclesta maxilarul, fara sa spuna nimic. Un tren tocmai oprea in statie. Ea isi permise sa arunce o privire pe fereastra, tocmai spre zidul indepartat, apoi isi indrepta umerii si se pregati pentru agitatia obisnuita de sambata dimineata.”